Un nou curs de formare pentru noi animatori isi anunta aparitia la Manastirea “Sf. Agnes”, din Popesti Leordeni(langa Bucuresti),unde speram sa sositi in numar cat mai mare.

Va asteptam cu mare bucurie, vineri, 6 noiembrie 2009, incepand cu ora 18:00(primirea participantilor se va face la ora 16:00),urmand a ne lua ramas bun, duminica, 8 noiembrie 2009, la ora 14:00.

Anul pe care il transversam este reprezentat de Anul Sfintei Preotii, asa ca acest curs isi propune sa accentueze viata spirituala a animatorului si rolul lui in grupul parohial, ghidati fiind de tema anului pastoral:”Invatatorule bun, ce trebuie sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?”(Mc 10, 17).

La acest curs sunt asteptati cate doi adolescenti din toate parohiile Arhidiecezei noastre, varsta obligatorie fiind intre 14-18 ani.Fiecare participant va trebui sa plateasca o taxa de 15 lei.Taxa va fi achitata in momentul sosirii. Pentru ca totul sa decurga foarte bine, participantii sunt rugati sa aduca cu ei sacul de dormit(sau o patura)si trusa de igiena personala.

De asemenea nu uitati sa faceti loc in bagajul dumneavoastra si… entuziasmului,bunei dispozitii, ce trebuie sa va insoteasca pe intreaga durata a cursului de formare pentru noi animatori parohiali.

Va asteptam!

„Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?“ (Mc 10, 17)

Material pregatit de Pr. Emanuel DUMITRU

Cateheza II

(cateheză inspirată de o reflecție a ÎPS Ioan ROBU despre „legea creșterii“)

De ce nu este muțumit Isus cu faptul că tânărul bogat a respectat poruncile și îi cere altceva? („Un lucru îți lipsește: mergi, vinde tot ceea ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă!“).

Fidelitatea față de fundamentul credinței, autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu care nu minte niciodată, ne obligă să observăm această lege a creșterii. Firul roșu al întregii Scripturi este faptul că cuvântul vestit de mesagerii lui Dumnezeu în Vechiul Testament se întrupează în Noul Testament în persoana Mesiei, a lui Cristos: „și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi“. Chiar și pentru un ateu legea creșterii este evidentă. Totul devine, se transformă: sămânța aruncată în pământ moare, dar aduce rod, pruncul moare, dispare pe măsură ce se maturizează, etc.

Legea creșterii în natură culminează cu moartea, în timp ce legea creșterii în credință culminează cu adevărata viață. Ne mai amintim de perspectiva deschisă de Cronos și Cairos în cateheza trecută. Cateheza aceasta este o continuare a primei cateheze despre autoritatea învăţătorului. De aceea conchidem această introducere spunând că legea creșterii naturale este Cronos adică timpul este un cerc închis în ciclul naștere, viață, moarte, în timp ce legea creșterii în credință este Cairos un timp liniar adică un timp deschis mereu momentelor potrivite schimbării, momente necesare fericirii sau întâlnirii cu Dumnezeu. Ambele legi guvernează viaţa omului, dar în timp prima dispare rămânând doar cea de-a doua fie că vrem fie că nu vrem.

De ce subtitlul catehezei noastre de astăzi este: de la porunci la fericiri?

Pentru că în timpul lui Isus autoritatea şi credibilitatea învățătorilor care invitau la păstrarea poruncilor, a Legii (fariseii şi cărturarii) erau de mult distruse. Ei îndemnau la iubirea de Dunmezeu și lăsau pe dinafară iubirea de aproapele aşa cum vedem în capitolul X al Evangheliei lui Luca unde un învățător al legii vrând să îl prindă pe Isus în vorbă îi adresează aceeași întrebare ca și tânărul bogat: „Învățătorule, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?“. Aceeași întrebare, dar altă persoană care întreabă. Cum răspunde Isus? Ca în parabola tânărului bogat, tot printr-o întrebare: „În Lege ce este scris? Ce citești?“, iar învățatul (probabil din tagma farizeilor) răspunde diferit, redă o poruncă din prima parte a Decalogului spre deosebire de tânăr.
Farizeul cunoaște calea către viața veșnică pentru că răspunde foarte frumos: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți“. Unde este handicapul farizeului? În faptul că nu înțelege cine este aproapele. Ambii au o lipsă tânărul nu știe că Dumnezeu este bun, iar farizeul nu știe că aproapele este bun. Concluzia ar fi că nu există să se moştenească viaţa veşnică fără iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, merg mână în mână.

Poruncile sunt împărţite în două şi au în centru porunca a patra care este liantul dintre primele trei şi următoarele şase. Primele se referă la iubirea de Dumnezeu, iar celelalte şase se referă la iubirea de aproapele. Dar toate cele zece constituie un întreg, ele nu pot fi respectate pe alese fie primele trei, fie celelalte așa cum vedem că se întâmplă. Aceasta vrea să îi facă Isus să înţeleagă atât pe tânăr cât şi pe farizeu în cele două fragmente din capitolul X a-l evangeliilor lui Marcu şi Luca.

Observăm din fragmentul evanghelic din Marcu referitor la tânărul bogat că Isus se referă explicit la a doua parte a poruncilor primite de Moise: Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!. Ce este de menționat este faptul că ultima poruncă adusă în discuție de Isus este una care privește autoritatea bazată pe iubire.

Isus privește la umanitatea tânărului, pentru că îl întreabă despre poruncile din partea a doua a Decalogului și îl îndrăgește spune textul. Era un om desăvârșit îşi iubea chiar şi părinţii, lucru greu de împlinit pentru un tânăr aflat în căutarea identităţii proprii şi a împlinirii în viaţă. Isus vrea mai mult de la el, vrea să îl conştientizeze că mai există şi alt fel de desăvârşire. Cu alte cuvinte nu este de ajuns pentru cel ce se întâlnește cu Cristos să trăiască doar după principiul legii naturale: Fă binele și fugi de rău! pentru că pe aceasta o respectă orice om de bun simţ, chiar şi cel care crede în alte realități decât Dumnezeu.

Iată frumusețea planlui lui Dumnezeu! El cere mai mult, cere şi ascultarea față de Părintele părinţilor: Dumnezeu părintele nostru care este Tatăl și Mama noastră. Ori porunca a patra este cea care impune două forme de iubire: ascultarea copilului față de părinte, dar și reciproca ascultarea părintelui față de nevoia copilului. În ambele situații la la baza respectării poruncii stă iubirea: a lui Dumnezeu care dă viață copilului prin părinții care se iubesc, dar și a copilului care își iubește părinții și pe Dumnezeu, ascultându-i.

Isus este și om și Dumnezeu și însumează cele două iubiri din cele 10 porunci în învăţătura sa, la fel ca în porunca a IV-a în El se contopesc iubirea de Dumnezeu cu iubirea de oameni.

Știați despre cele 613 legi existente în timpul lui Isus?

Dificultatea respectării poruncilor în timpul lui Isus este evidentă.

La evrei „Legea” era în sens strict decalogul sau cele 10 porunci, iar în sens larg era Tora sau Pentateuhul (primele cinci cărţi ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul). După tradiţia nescrisă a fariseilor şi a cărturarilor, „Legea” cuprindea 613 porunci. Pe lângă „Legea lui Moise”, după exil, s-a introdus legea orală cu o mulţime de prescripţii considerate uneori mai importante decât însăşi Tora sau Pentateuhul în care sunt ce 10 porunci date lui Moise.

Finalul acestor gânduri este de poveste, pentru că falimentul celor doi (tânărul bogat şi farizeul) este parcă desprins din „Păcală în satul lui“:

„I se urâse şi lui Păcală să tot umble răzleţ prin lume, aşa fără de nici o treabă, numai ca să încurce trebile oamenilor şi să râdă de prostia lor. “ Păcală în satul lui

Oare nu atât tânărul bogat cât şi farizeul s-au păcălit în final? La ce oare le-a folosit faptul Isus i-a învăţat ce să facă, dacă ei nu l-au ascultat? Cer un răspuns: „ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică? și îl primesc: un lucru îți lipsește: mergi, vinde tot ceea ce ai, dă săracilor (recomandarea pentru tânăr) sau mergi şi fă şi tu la fel (recomandarea pentru bogat dată în parabola samariteanului milostiv) și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă!“. De ce reciproca nu mai este valabilă? De ce nici unul nu ascultă sau nu urmează recomandarea Învăţătorului? Ca să umble răzleţi prin lume…

De fapt nici unul nu dorea să crească, să treacă la un level superior vieţii lor de până la întâlnirea cu Învăţătorul. Ei întruchipează experienţa omului care are o „întâlnire admirabilă“ cu o adevărată mină de bogăţie şi ce fac? Asemeni femeii din povestea lui „Păcală în satul lui“ pentru a scăpa de prooroc – trăirea muncită a vieţii, la lumina Adevărului – spală putina.

Tinere nu fi Păcală, nu umbla răzleţ prin lume, fără de nici o treabă, numai ca să încurci trebile oamenilor şi să râzi. Toate acestea se sfârşesc la un moment dat. Dacă vrei să îţi fie bine, să fii fericit: cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Învăţătorul nu a venit să desfiinţeze legea ci să o împlinească şi îşi începe activitatea publică cu predica de pe munte unde cele nouă fericiri pe care le trăieşte în persoana sa sunt prorociri referitoare la viaţa ta. Pentru ca acestea să fie zece ca şi poruncile date prin Moise este nevoie de tine. De fapt a zecea fericire a Învăţătorului eşti tu şi ea sună aşa: Fericit vei fi când te vei bucura şi te vei veseli că ai moştenirea în ceruri fiindcă L-ai urmat pe El pe pământ.

De reținut:
AUTORITATEA ÎNVĂȚĂTORULUI BUN – Exigența creşterii: de la porunci la fericiri

→ în firea a tot ce există în natură este sădită o lege a creşterii. Există însă o viaţă supranaturală, viaţa de credinţă. Dacă legea creşterii naturale culminează cu moartea, dispariţia din lumea naturală, în ceea ce priveşte viaţa supranatrală este invers, viaţa continuă devenind din ce în ce mai vizibilă. Ambele legi guvernează viaţa omului, dar în timp prima dispare rămânând doar cea de-a doua fie că vrem fie că nu vrem;
→ cele zece porunci sunt împărțite în două: I-III și V-X. Porunca a patra o considerăm centrul poruncilor, în ea sunt și elemente din prima parte care are în vedere iubirea de Dumnezeu și elemente din a doua parte care are în vedere iubirea de oameni. Iubirea, cinstea față de cei 2 părinți = iubirea față de Dumnezeu, Părintele nostru ceresc pentru că din conlucrarea acestor trei ființe vine în lume copilul care prin Botez are o dublă cetățenie: este cetățean al pământului și al cerului;
→ pe lângă parabola tânărului bogat (Mc 10, 17-22) mai avem un fragment evanghelic în care un farizeu îi adresează aceeași întrebare Învățătorului (Lc 10, 25-37). Diferența constă în faptul că primul respectă numai poruncile cu privire la iubirea de oameni, iar celălalt doar pe cele cu privire la iubirea de Dumnezeu;
→ poruncile formează un întreg. Ele nu pot fi respectate pe alese așa cum au făcut tânărul bogat și farizeul. Ambii au o lipsă tânărul nu știe că Dumnezeu este bun, iar farizeul nu știe că aproapele este bun. Iar concluzia ar fi că nu există să se moştenească viaţa veşnică fără iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, merg mână în mână.
→ legea naturală este: Fă binele și fugi de rău!, legea credinței este: Ascultare vreau de la cei pe care îi iubesc!
→ La evrei „Legea” era în sens strict decalogul sau cele 10 porunci, iar în sens larg era Tora sau Pentateuhul (primele cinci cărţi ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul). După tradiţia nescrisă a fariseilor şi a cărturarilor, „Legea” cuprindea 613 porunci. Pe lângă „Legea lui Moise”, după exil, s-a introdus legea orală cu o mulţime de prescripţii considerate uneori mai importante decât însăşi Tora sau Pentateuhul în care sunt și ce 10 porunci date lui Moise;
→ Isus își începe discursul public prin proclamarea fericirilor în predica de pe munte. Sunt prezentate nouă fericiri și nu zece precum poruncile, dar de fapt sunt zece după cum arată textul pentru că deși Isus nu folosește cuvântul fericit pentru în a zecea afirmație, ce altceva ar putea să se înțeleagă prin bucuria și veselia de a avea moștenirea în ceruri, decât fericirea de a moșteni viața cerească?

“Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?“ (Lc 18, 18; Mc 10, 17)
„Învățătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viața veșnică?“ (Mt 19, 16)

Material prelucrat de Pr. Emanuel DUMITRU

Prima cateheză

propusă pentru tinerii din Arhidieceza Romano-Catolică  de București pentru Anul Pasatoral 2009-2010

(cateheză inspirată de „Itinerariul credinței în viața și opera lui Julien Green“, autor ÎPS Ioan ROBU)

Ce însemnă pentru tânărul bogat apelativul cu care i se adresează lui Isus numindu-L Învățător bun? De ce Învățător și nu Mesia sau Nazarineanul cum i-au spus Petru sau Pilat?

Isus este un foarte bun cunoscător al Scripturilor, în nenumărate rânduri cuvintele sale conțin citate din Vechiul Testament și avem semnalat acest lucru chiar înainte de a-și începe activitatea publică. La vârsta de 12 ani este găsit în Templul din Ierusalim după trei zile stând în mijlocul învățătorilor pe care îi asculta și îi întreba. Despre ce? despre Cuvântul lui Dumnezeu. Către același izvor de înțelepciune îl trimite Isus pe tânărul bogat. Atunci când este întrebat răspunde tot cu o întrebare: „De ce-mi spui bun?“, și continuă: „Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu“;

Tânărul bogat vrea să se apropie de Dumnezeu și intuiește că Isus ar fi persoana potrivită pentru a-l călăuzi, motiv pentru care îl numește Învățător bun. Practic el spune, asemeni unui licean preocupat de apropierea bacalaureatului: domnule profesor ce trebuie să fac pentru a avea rezultatele cele mai bune? Iar răspunsul care îi vine este: „Cunoști poruncile (sau Scripturile, pentru că acolo se găsec poruncile și învățăturile)?“.
Isus își cunoaște interlocutorul, noi însă?… Să fi fost un tânăr bine îmbrăcat, care vroia să-i fie observată garderoba, sau care voia să atragă atenția asupra lui și de aceea îl abordează pe Învățător (în contextul vremii cei care se numeau învățători erau însoțiți de discipoli) supralicitând și numindu-L bun. Vedem că Isus nu se lasă impresionat de aspectul său exterior, el privește dincolo de aparență, vrea altceva. Din acest motiv este indignat și îl întrebă: „De ce-mi spui bun?“. Probabil că dacă îi spunea Învățătorule fericit ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?, Isus i-ar fi răspuns direct: vrei să moștenești fericirea, viața veșnică?, vinde tot ce ai, apoi vino și urmează-mă. În context cuvântul bun este nefericit ales de tânăr pentru că: Ce spune în continuare textul Evangheliei? Tânărul avea multe bogății.

Ce sunt bogățiile?, bunuri. Iar bunurile materiale sunt realități epidermice pentru viața creștinului, au valoare veșnică doar în măsura în care sunt jertfite pentru a fi bunul aproapelui lipsit de cele necesare vieții de zi cu zi. Bunurile materiale sunt efemere, trecătoare dacă sunt egoistic doar în slujba celor cinci simțuri (tactil, văzul mirosul, gustul și auzul). Tânărul deci nu l-a considerat bun pe Învățător în acest sens, cu siguranță avea acasă și carne, și balsamuri frumos mirositoare, etc.

Dar mai există și bunuri mentale care și ele sunt tot trecătoare și mă refer la memorie și imaginație. Din această perspectivă tânărul este interesant și îl consideră pe Învățător bun pentru că îi stimulează imaginația și îi împrospătează memoria, dar la ce bun (ca să îl citez pe el) toate acestea dacă nu avea credință? Pe aceasta nu a găsit-o Isus la tânărul bogat. Avea bunuri materiale, memorie (în baza ei a putut să afirme că a păzit toate poruncile), și imaginație (i-a adresat Învățătorului o întrebare extraordinară: Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică? Revine deci întrebarea: ce sunt toate acestea fără credință? Răspunsul vine firesc: întristare, „a plecat întristat pentru că avea multe bogății“.

Pentru scriitorul Julien Green Scriptura a fost principala cale de apropiere de Dumnezeu, iar învățător i-a fost mama sa. „Într-adevăr, încă de la început, a luat contact cu Biblia, ascultând cum îi citea mama sa sau învățând cu ea anumite pasaje; Biblia este mai ales aceea care l-a inițiat în rugăciune și în iubirea lui Dumnezeu, și va rămâne mereu fidel marii sale afecțiuni față de CARTEA în care răsună glasul Celui Veșnic. De-a lungul întregii vieți, precum a făcut în copilărie, Green abordează Biblia cu credință vibrantă și vede în Sfânta Carte Cuvântul lui Dumnezeu, primul izvor de Adevăr“.

Tânărul din Evanghelie nu a crezut în ceea ce i-a recomandat Învățătorul (încrederea în autoritatea sau notorietatea celui de la care ceri sfatul este esențială pentru a crește bine în cunoaștere) și nu a vândut ceea ce avea pentru a-l urma, motiv pentru care va gusta imediat întristarea: „a plecat întristat pentru că avea multe bogății“. Julien Green, ca cititor al Scripturii se străduiește să ajungă la mesajul lui Dumnezeu în puritatea și integritatea lui. Citește în modul cel mai simplu, nu intervine nici o încercare de explicație. Scriptura e adevărată fără să fie necesar să aplici, pentru a înțelege, vreun anume cod sau sistem de interpretare. Evanghelia vie, comentariul autentic este acela care se prelungește în inima credinciosului și nu rămâne inert în memoria sau imaginația sa.

E adevărat că Green spune: „Biblia cuprinde pentru fiecare din noi un mesaj cifrat“, dar o face pentru a adăuga îndată: „Cifrul ni-l dă credința“. Avem aici o complementarietate univocă: credința se fundamentează pe autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu care nu minte niciodată, iar Cuvântul lui Dumnezeu este descifrat în inima creștinului de lumina oferită de credință. De aceea, continuă el, „adevăratul subiect al Bibliei, de la un capăt la celălalt al celor două Testamente, este iubirea. Iubirea i-a animat pe profeți și l-a răstignit pe Isus. În mânia lui Dumnezeu se află mereu iubirea,iubirea geloasă, iubirea care vrea cu orice preț să ridice poporul iubit la înălțimea Aceluia care îl iubește“.

Știați despre Cronos și Cairos?

Pentru ca o învățătură să ai aibă autoritate, să fie credibilă și convingătoare, să îl metamorfozeze pe cel ce își însușește un mesaj din învățăcel în învățător este nevoie de elementul numit timp. Acum după ce am făcut diversificarea între bunuri materiale, bunuri mentale și bunuri ale credinței (Cuvântul lui Dumnezeu) să observăm că și timpul e divers. Avem timpul cronos măsurat de cronometru sau de cronologie și avem timpul cairos măsurat în Cartea Vieții prin efortul acordat convertirii.

În mitologia greacă Cronos este un titan care știa că va fi detronat de unul din fii săi. Pentru a nu se întâmpla aceasta și-a devorat toți fii deși soția sa nu era de acord. Ajutată, ea a reușit să îl păcălească pe Cronos și l-a salvat pe fiul ei Zeus printr-un vicleșug. I-a dat soțului o piatră învelită în hainele lui Zeus, iar Cronos a mâncat-o imediat crezând că este pruncul. Întors din insula Creta, ca adult, Zeus l-a obligat pe Cronos să îi regurgiteze frații, iar după zece ani de luptă cu Cronos și dinastia titanilor săi l-a exilat. Cronos este șarpele care își mușcă coada și reprezintă ciclicitatea. Viața din perspectivă cronologică este mereu aceeași. O succesiune de clipe care se pierd sau se scurg la infinit.

Cairos în mitologia greacă este o zeitate care simbolizează ocazia, dar în sensul de momentul potrivit sau oportun, punct în care schimbarea este posibilă. Acest cuvânt este preluat din greaca veche de teologie și este tradus cu timpul lui Dumnezeu sau timpul harului. Viața din perspectiva cairologică este liniară este un timp în care poți să observi momentele de oportunitate, de plinătate pe care Dumnezeu le pune la dispoziție precum oazele presărate călătorului ce se află în deșert.

Finalul acestor gânduri este o invitație pe ritmuri de Hip Hop la a lectura Scriptura cu încredere: „Mesajul e clar și nu se îndreaptă către Marte / De dragul diversității citește o CARTE!“ („Instigare la cultură“ – Paraziții).
Tânărul bogat din Evanghelie căuta ceva pentru a contrabalansa orizonturile bunăstării materiale și mentale de care era sătul și conștientiza că nu îl împlinesc. Isus i-a propus diversitatea, schimbarea, i-a spus să vândă tot ce are și să îl urmeze, dar i-a lipsit credința, încrederea și entuziasmul. Tinere dacă vrei diversitate…….alege credința, buna învățătură a Învățătorului bun.

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a stabilit tema pentru următoarea Zi Mondială a Tineretului (2010), ca program de pregătire pentru Întâlnirea Mondială de la Madrid (2011), propunând un itinerar spiritual pentru tineri şi pentru cei care îşi dedică viaţa formării acestora. Așadar, tema și motto-ul pentru Anul Pastoral 2009-2010 este: ”Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10,17). Tinerii din Arhidieceza de București se pot bucura de un program catehetic bine structurat pe fiecare lună. Materialul este pregatit de Pr. Emanuel Dumitru.

Dupa o vacanta bine meritata, tinerii din Arhidieceza de Bucuresti si-au reluat activitatea, participand la primul eveniment al Diecezei si anume:Festivalul de deschidere al Anului Pastoral.

Tinerii s-au adunat in numar mare la teatrul Tandarica, sambata ,17 octombrie 2009,petrecand astfel impreuna o frumoasa dupa -amiaza de toamna.Pe baza temei”Invatatorule bun, ce trebuie sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?”(Mc 10,17), tinerii de la diverse parohii precum:Sf. Cruce,Sf. Petru si Paul(Baneasa), Maica Indurerata(Bucurestii Noi), Sf. Tereza a Pruncului Isus, Sf. Elena, Sancta Maria Gratiarum(Baratia), Sf.Iosif, Sfanta Fecioara Maria Regina(Cioplea), Sfanta Fecioara Maria,Regina Sfantului Rozariu(Popesti-Leordeni) ,Adormirea Maicii Domnului, au incercat prin diverse mijloace(scenete, montaje, dansuri, cantece) sa transmita un mesaj important, acela fiind ca putem mosteni viata vesnica punand in practica credinta noastra!

Pr.Daniel Bulai, responsabil cu pastoratia tineretului, impartasind din experienta sa bogata cu tinerii, a sfatuit persoanele consacrate sa dedice mult timp tinerilor, sa aibe rabdare si sa-i ierte.

Asadar, drum bun in noul An Pastoral si nu ezitati sa ii cereti ajutorul lui Isus, prietenul nostru,ori de cate ori intampinati dificultati!Mult succes!

A de la Australia

” Si acum, in timp ce prezenta vie a Lui Cristos cel Inviat in mijlocul nostru hraneste credinta si speranta noastra, sunt fericit sa anunt ca urmatoarea Zi Mondiala a Tineretului se va desfasura la Sydney, Australia in 2008. Incredintam viitorul tinerilor din intreaga lume, indrumarii materne a Prea Sfintei Fecioare Maria.” Acestea au fost cuvintele prin care Sfantul Parinte Benedict al XVI-lea, anunta in data de 21 August 2005 locul in care se va celebra cea de-a 23-a Zi Mondiala a Tineretului.

B de la Bicicleta

Este un mijloc ca oricare altul de a merge la ZMT ? De ce nu ? Tineri din toata Europa, inclusiv din Romania, au ales sa mearga la Koln folosindu-se de acest inedit mijloc de transport. Ei au ales sa ajunga la ZMT ca niste adevarati pelerini, folosindu-si propriile picioare, pedaland pe soselele din Europa, dormind aproape intotdeauna pe jos pe pamant, impartind cu ceilalti amici oboseala si incertitudinea traseului ales dar avand satisfactia ca au sosit la ZMT Citeşte restul articolului »

Ziua Mondiala a Tineretului, este cel mai mare eveniment din lume, organizat pentru tineri si se va desfasura intre 16-21 August 2011 in orasul Madrid din Spania. Organizat de Biserica Catolica, acest eveniment aduna tinerii din intreaga lume pentru a construi poduri de prietenie si speranta intre continente, oameni si culturi. In Iulie  2008, Madridul  a fost ales sa gazduiasca celebrarea celei de-a XXVI -a ZMT. Anuntul a fost facut de catre Papa Benedict al XVI-lea la Sydney in cadrul liturghiei de incheiere a celei de-a XXIII-a ZMT.

Prin experienta ZMT 2011, tinerii din intreaga lume vor face un pelerinaj in credinta, vor intalni si experimenta ospitalitatea si iubirea lui Dumnezeu. Tinerii vor avea oportunitatea de a redescoperi chemarea de la botez si vor pune in centrul vietii lor sacramentele Euharistiei si Spovezii si astfel vor descoperi un nou zel apostolic de a marturisi mai bine Evanghelia in lumea moderna.

Zilele in Dieceze

Incepand cu celebrarea de la Paris 1997, pe langa celebrarea propriu-zisa din orasul gazda, a fost introdusa o noua componenta a ZMT si anume Zilele in Dieceze. Aceasta presupune intalnirea cu o comunitate locala din cadrul tarii organizatoare inainte de a ajunge in orasul gazda al intalnirii. Timp de patru zile, tinerii pot cunoaste viata parohiei respective, pot lua parte la proiectele ei si participa activ la acestea.

Activitatile organizate de dieceze includ adesea:

Intalniri cu Biserica si comunitatea locala

Activitati culturale si vizite la obiective de interes local

Rugaciuni si vizite la altare

Proiecte de servicii sociale

La ZMT Koln 2005 organizatori au propus un proiect care s-a numit Ziua Serviciului Social sau underconstruction. Acest termen este de obicei folosit astazi pe Internet in momentul in care se lucreaza la un site web. Prin acest proiect ei au propus tinerilor participanti, atat gazde cat mai ales oaspeti, sa creeeze o retea mondiala(world wide web) care sa fie pusa in slujba celorlalti, pentru a construi o lume mai buna, bazata pe iubirea fata de aproapele si pe dreptate. Astfel, in ziua de 12.08.2005, sute de mii de tineri din intreaga lume, au petrecut cateva ore lucrand pentru cei in nevoi, pentru copii sau pentru bolnavi.

Pentru zilele premergatoare ZMT2011(11-15 August 2011), diecezele din Spania vor primi tinerii din intreaga lume in ceea ce este descris ca un schimb cultural in contextul credintei.

Zilele in Dieceze constituie o excelenta oportunitate pentru tineri de a se altura comunitatilor locale in rugaciune si celebrare, de a experimenta Spania si in afara orasului Madrid, de a ajuta la reinnoirea Bisericii in locurile pe care le viziteaza si pentru a beneficia de ospitalitatea australiana.

Pelerinajul Crucii si a Icoanei ZMT

Pe langa manifestarile amintite mai sus, ZMT mai are ceva specific si anume o Cruce si o Icoana speciale. Crucea ZMT, a fost daruita tinerilor de catre Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II -lea inca din 1983 inainte de a constitui ZMT iar Icoana Doamnei Noastre “Salus Populi Romani”, protectoarea ZMT, a fost daruita acum cativa ani in urma in 2003 , fiind o copie a unei icoane din primele secole crestine, ce s-a aflat in Basilica Santa Maria Maggiore din Roma. ” Astazi va incredintez de asemenea… Icoana Mariei. De acum inainte va insoti ZMT impreuna cu Crucea ZMT. Iata Mama ta! Ea va fi un semn al prezentei materne a Mariei care este aproape de toti tinerii care, asemeni apostolului Ioan, sunt chemati sa o primeasca in viata lor.”

Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, Roma 2003.

Cine este animatorul?
Este slujitorul celor care-l inconjoara si slujitorul credintei.

Cum trebuie sa fie un animator?
In primul rand, animatorul este model de credinta si virtute; este acela care reuseste sa inteleaga ca orice om are ceva minunat de oferit, orice om are un talant (sau mai multi) de la Dumnezeu. Tot animatorul este acela care se ofera trup si suflet grupului parohial, si care incerca sa devina un “expert” al omului, prin disponibilitate, rabdare, entuziasm pricepere si capacitate de a gasi calea cea mai buna in rezolvarea anumitor lucruri. Citeşte restul articolului »

Metoda se refera la modul,procedeul folosit in scopul prezentarii unei teme,a unui subiect catehetic.
Metoda de animare reprezinta modul organizat,sistematic,de lucru.
Tehnica reprezinta totalitatea instrumentelor si procedeelor de lucru,cu ajutorul carora se executa o lucrare.
Tehnica de animare consta in totalitatea instrumentelor,aparatelor,a materialelor de care un animator se foloseste in activitatea sa.

Metodele si tehnicile clasice :

Metoda obisnuita
Preotul prezinta tema,pe care a pregatit-o singur,in fata grupului.Tema a fost fie aleasa de preot,fie sugerata de tineri.La sfarsitul prezentarii subiectului,se incep discutii libere in grupul mare.In final,se va ajunge la o concluzie comuna.De asemenea,pentru a inlatura monotonia,se poate interveni cu un cantec. Citeşte restul articolului »

Jocuri de cunoastere:

Mingea vorbareata
Scopul: Cunoasterea numelor. Comunicare. Cooperare.
Jucatorii sunt asezati în cerc si cânta urmatoarele versuri, trecând din mâna în mâna mingea, în ritm:  “Învârte caluselul Lunii Park, – împreuna cu mingea cine stie unde va merge? – Când se opreste, cine va vorbi? “La ultimul vers se întrerupe turul mingii; jucatorul care ramâne cu mingea în mâna trebuie si arunce mingea unei persoane, aleasa de ea, în cerc.
Acesta se prezinta spunând propriul nume si ceva particular despre sine. Mingea reia turul cercului si se continua astfel pâna când tosi s-au prezentat.

Scrisoare de dragoste
Scopul:   Incurajarea exprimarii sentimentelor
Durata: Aproximativ o ora (pentru grupuri de 5-10 participanti) Citeşte restul articolului »