TIC: TInerii Catolici vă spun: BINE AȚI VENIT!

Un pluguşor pentru anul care vine,

Ca tinerilor să le fie mult mai bine!

Pluguşor

Aho, aho, tineri şi fraţi,

Staţi puţin şi nu plecaţi,

Lângă mine v-adunaţi

Şi cuvântul mi-ascultaţi:

E cuvânt rostit mai rar

Chiar de nu-i de la altar.

Vreau ca toţi să îl asculte

Ca să-nveţe cât mai multe.

Căci în anu’ ce a trecut

Un mare volum a apărut.

Gândiţi-vă toţi la o carte

Scrisă-n acest an cu fapte

Cu gândul şi cu cuvântul,

Cu neglijenţa care e ca vântul!

În loc de titlu cum s-ar cere,

Sau o bogată introducere

Pun „o cruce” care s-ajute

Pe tot omul ca să lupte.

Şi n-aş scrie nici prea multe…

Cu un lux de amănunte…

Doar vreau simplu s-amintesc

Că-n tot locul creştinesc

Crucea pe care Isus a murit

Arătându-ne că mult ne-a iubit,

Nu trebuie nici-cum uitată

Ci merită, să fie îmbrăţişată.

Şi cum „unii” o neglijează,

Tu, tânăr, creştin de bază,

Fii exemplu prin cinstire

Pentru-ntreaga omenire.

Lumea, cu „umbra” ce este-n ea,

Îţi ascunde, subtil, crucea!

Dar tu, în anul care vine

Ia aminte: ţine-te de cruce bine,

Ca să ai mereu putere,

Să dai sens, chiar, la durere.

Acum, aş merege mai departe

Să caut în imaginara-mi carte

Primul capitol ce face lumină

În sufletul fără o viaţă senină.

Şi-am găsit cuvinte-ngroşate

Scrise de unii…, pe furiş lăsate:

„Cu mască şi fără mască” – de vrei

Ai tot subiectul, bogat, despre ei.

Citind în tăcere doar câteva rânduri

Rămân uimit, pierdut în gânduri…

Şi cu privirea aruncată în zare,

Imediat, mi-am pus o-ntrebare:

Unde-i frumuseţea din viaţă

Cu-atâţia artişti cu masca pe faţă?

Atunci un răspuns singuratic,

Ca şi un sfat simplu şi practic

S-a ivit şi vreau să spun tuturora

Că acum, la sfârţit de an este ora:

Curaj, aruncă masca odată,

Bucură-te, de viaţă binecuvântată!

Şi-am răsfoit în taină, în carte,

Un nou capitol: „timp şi libertate”.

Apoi, pentru a-nţelege mai bine

Am luat acest material cu mine,

La o-ntâlnire de duminică seara

Ca tinerii să-mi ridice povara.

Am discutat despre timpul lor…

Şi-am găsit secretul cuvintelor:

Timpul este preţios şi sfânt

Dar sunt mulţi ce-l pierd în vânt.

Nu-l preţuiesc ca pe un frate!

Zboară lent şi „pierd trenul” în toate.

Alţii preferă, într-una să se distreze

Şi-aşa, mâine n-au ce să lucreze.

Unii chiar, mai şmecheri, spun:

Las-o baltă…, eşti mai bun!

Noi suntem liberi, în putere

Să ne trăim viaţa – ce plăcere!

Fără cuvinte, aproape-nmărmurit

Am schiţat un gest: „nu-i de tocmit!”

Timpul şi libertatea – daruri cereşti

Prin credinţă poţi să le împărtăşeşti.

Eu, preot, smerit al lui Isus

Îţi spun: dacă vrei s-ajungi „mai sus”

La anu’ ai grijă de libertate

Trăieşte timpul, cu responsabilitate.

Când nu ştii unde să mai mergi:

Caută o biserică ca să te reculegi!

Participă duminica la Liturghie

Fă-ţi din asta: lege pe vecie!

Şi-atunci când nu ştii ce să mai faci:

Roagă-te, cu Cristos ca să te-npaci!

Sacramentele să le frecventezi

Comori în suflet ai să păstrezi!

În altă zi de dimineaţă,

Când totul e trezit la viaţă

Deschid splendoarea de carte

La un capitol, să spun, mai aparte.

Purta ca titlu, scris în auriu

„Sufletul curat este frumos şi viu!”

Fraze după fraze uşor citesc,

Sufletul simt că mi-l îmbogăţesc.

Admir cum prin viaţa ce trece

Sunt şi mulţi cu sufletul ce-ntrece

Virtuoşii, sfinţi din calendare

Ridicaţi la cinste pe sfintele altare.

Cum adevărul şi dreptatea

Au ca rezultat: bucuria, pacea.

Cum dragostea şi armonia

Clădesc cu cinste familia.

Cum blândeţea şi smerenia

Alimentează tainic „vocaţia”.

Ce să mai spun de viaţa ordonată

A atâtor tineri ce este, parcă, uitată.

Aş vrea ca-n anul în care păşim

Şi voi… şi alţii să spună: „voim!,

Conştiinţa omenirii să fie marcată

De Cristos, Omul nou şi fără pată”.

În concluzie aş face o urare

Pentru anul care-apare:

Credinţa să nu lipsească,

Viaţa din ea să se hrănească!

S-aveţi mereu un suflet bun

Alimentat, acum, de Crăciun.

Să lăsaţi ca moştenire

O credinţă tare, plină de iubire.

Speranţa nicicând să nu se stingă,

Iar “răul” de voi să nu se-atingă.

Virtutea să vă stea mereu în faţă,

Cristos să vă dea zilnic povaţă.

Să fiţi sinceri şi dispuşi,

Să lucraţi „fără mănuşi”,

S-aveţi fruntea zilnic senină,

Şi ochii plini de lumină.

Inima transparentă, bună

Să vă fie-n veci cunună.

Iar Domnul cu a sa binecuvântare

Să vă-ntărească-n lupta mare.

Şi acum că aţi răbdat,

Să citiţi ce-am adunat,

În cartea scrisă de voi…

Chiar de-i lipsită de foi.

Daţi ecou avântului,

Să zboare prin unda vântului,

Toate gândurile apăsătoare

Ce-au ieşit, acum, la soare.

Şi s-aud din zări senine

Gânduri bune, numai bine! 

De aceea „mult stimaţi”        

Ia strigaţi şi nu mai staţi

Să se-audă-n depărtare

Frumoasa noastră urare:

La mulţi ani cu sănătate

Numai har şi spor în toate!

Pr. Daniel BULAI

Cu ocazia Sărbătorii Naşterii Mântuitorului nostru Isus Cristos, în parohia “Maica Îndurerată” din Bucureşti, a avut loc sâmbătă, 19 decembrie 2009, CONCERTUL DE COLINDE “CHRISTUS NATUS EST”. Tinerii colindători din opt parohii ale Arhidiecezei noastre au încercat şi au reuşit foarte bine, prin cântul lor armonios şi cald, să aducă în sufletele tuturor celor prezenţi atmosfera si spiritul acestei minunate Sărbători: sărbătoarea bucuriei şi a păcii, sărbătoarea iubirii şi a prezenţei lui Dumnezeu printre noi, sărbătoarea lui Isus care încă o dată se naşte în Betleem precum şi în orice suflet care îl primeşte, pentru a ne aminti că dacă omul astazi nu prea mai are timp şi interes pentru Dumnezeu, Dumnezeu are timp pentru om!

Această atmosferă de sărbătoare, a mai fost îmbogăţită şi de prezenţa unei iesle vii care a prins viaţa prin disponsibilitatea şi  prezenţa tinerilor, care au încercat să readucă în prezent tabloul naşterii Mântuitorului.

Aşadar s-a născut Pruncul Sfânt, pace vouă pe pământ,nu uitaţi să fiţi mai buni şi să credeţi în minuni!!!

Echipa de organizare a  ZMT Madrid a dat publicitatii un film care sa fie sursa de inspiratie pentru cei care doresc sa se ofere ca voluntari in 2011 la ZMT Madrid. Daca sunteti interesati sa deveniti voluntari pentru acest eveniment, atunci acest film va va interesa cu siguranta.

INVITAȚIE LA CONCERT

Cu ocazia Sărbătorii Crăciunului din Anul Domnului 2009, sunteți invitați, mic și mare, la CONCERTUL DE COLINDE cu titlul “CHRISTUS NATUS EST”, susținut de zece coruri de tineri din parohiile Arhidiecezei noastre.

Locul: Biserica “Maica Îndurerată” din Bucureşti.

Data: Sâmbătă, 19 decembrie 2009

Ora: 14.30 -16.30.

Fiecare cor va prezenta un colind obligatoriu şi două colinde la alegere. Colindul obligatoriu este: TU TE COBORI DIN CERURI.

Persoane de contact: Cristiana Trefaș (0726402432) și Diana Grigoraș (0767319494).

În speranţa că putem oferi şi în acest an puţină căldură Pruncului născut pe paie în ieslea Betleemului, vă așteptăm cu drag! 

                                                           Pr. Daniel BULAI

Material pus la dispozitie de Pr. Emanuel DUMITRU

„Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?“ (Mc 10, 17)

DECEMBRIE

Cateheza VI

ALCHIMIA ÎNVĂȚĂTORULUI BUN – Crăciunul, nașterea de jos a lui Isus și nașterea de sus a creștinului

            Ce finalitate a avut dialogul deschis de tânăr și încheiat de ÎNVĂȚĂTOR? Înțelepciunea lui Dumnezeu,  Cuvântului Întrupat a devenit eficace ca urmare a dialogului? Ce legătură există între tânărul bogat, misterul Crăciunului și alchimie?

            Avem prezent în minte dialogul dintre Isus și tânărul bogat din Evanghelia lui Marcu? Cred că nu îl avem prezent în toate detaliile, motiv pentru care vom dărui acest fragment evanghelic cadou de Crăciun pentru cei care nu au în casă Noul Testament în traducere catolică:

            „Când pleca la drum, un om a venit în fugă și, îngenunchind, l-a întrebat:

- Învățătorule bun ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică? Isus i-a zis:

- De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. Cunoști poruncile: Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înșeli! Cinstește pe tatăl și pe mama ta! Atunci el a zis:

- Învățătorule toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Isus, privindu-l l-a îndrăgit și i-a spus:

- Un lucru îți lipsește: mergi vinde ceea ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă.

         Întristat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru că avea multe bogății.“

            Această cateheză este ultima încercare de a înțelege întâlnirea dintre tânărul bogat și Isus înainte de sărbătoarea Crăciunului. Nu putem să nu subliniem bogăția de sens pe care ne-o oferă misterul acestui eveniment extraordinar din istoria omenirii, Nașterea Domnului decât dacă respectăm cheia de interpretare a alchimiei și anume, faptul că se adresează inimii și nu doar minții ori raționamentelor încâlcite.

            Misterul care întunecă mințile celor care vor să înțeleagă Crăciunul nu poate fi luminat dacă principalele simboluri ce însoțesc evenimentul Nașterii lui Isus sunt trecute cu vederea și nu sunt puse în centru. Toate aceste simboluri trimit creștinul la umilință, pentru că orice prunc venit în lume dezvăluie minții realitatea că este neputincios și total dependent de ceilalți. Să ne gândim ce viață ar avea un prunc dacă nu ar fi alăptat de mamă, schimbat de scutecele murdare poate de tată sau ar fi lipsit de jucăriile zornăite de vreun frățior mai mare?

Pruncul Isus intră în lume, putem spune, mai umil decât oricare alt prunc din mai multe motive: pentru că nu este primit să se nască în condiții bune, prin Iosif și Maria nașterea Pruncului este refuzată de toți  hangii, Isus nu este pus în așternuturi moi ca alți prunci, ci pe paie rigide pentru trupul lui firav, pe paiele din ieslea săracă a Betleemului, iar căldura exterioară atât de necesară îi va fi dăruită de respirația celor mai umile animale prezente în versurile din colindelor, boul și măgarul, animale umile pentru că ele au parte în viața lor în principiu de: apă, paie și bătaie. Așadar cine aduce omagii Pruncului nou născut? Sărăcuții păstorași cu umilele animale din spatele ieslei. Și lecția de umilință predată de misterul Crăciunului poate continua.

Alchimia ca știință este foarte sofisticată, dar în esența ei este o invitație la transformare, la schimbare. Limbajul ei elitist, poate fi înțeles doar de cei inițiați sau familiarizați cu termeni dificili. De fapt orice știință conține şi elemente greu de înţeles de către oricine. Există o știință care are legatură cu evenimentul Crăciunului, ea este cunoscută mai mult de teologi deși oferă amănunte interesante care ar ajuta la înțelegerea misterului Crăciunului.

O astfel de știință este hermeneutica (ştiința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice) sau exegeza care ne revelează faptul că Isus a avut încă de la naștere o condiție umilă sau o suferință pentru că atât atunci când a fost pus pe paie cât și atunci când a fost răstignit pe cruce verbul folosit pentru a desemna aceste acțiuni (în textul vechi al bibliei) nu este pus pe ci trântit pe. Conform traducerii românești a Bibliei lucrurile stau oarecum confortant: Isus a fost răstignit pe Cruce și a fost pus pe paie, dar aceste verbe nu redau fidel realitatea teologică a acțiunii, ele trădează și secătuiesc sensul teologic al verbului din limba originală care spuneam că este unul singur: trântit pe Cruce și trântit pe paie. Frumusețea acestei ideii teologice constă în faptul că ne ajută să înțelegem că atât pe cruce, cât și pe paie Isus a suferit pentru a ne mântui de păcate.

Misterul Crăciunului este golit total de semnificațiile de credință dacă nu este văzut ca o taină existentă în strânsă legătură cu misterul Învierii lui Isus. Crăciunul este luminat de patima, moartea, învierea și înălțarea lui Cristos cel născut din neamul regesc al lui David pentru mântuirea oamenilor.

În cateheza trecută am văzut că Pruncul Isus din brațele Mariei s-a bucurat doar atunci când cel mai umil călugăr din mănăstirea pe care o vizitau și-a adus omagiul prin jongleria de circ făcută cu portocalele scoase din sutană. Dintre toți călugării doar el a adus bucurie Pruncului pentru că a adus un omagiu simplu și din inimă, nu unul rece, rațional cum au adus toți ceilalți călugări. Pilda cu călugărul umil poate fi transpusă în relatarea Crăciunului unde și aici avem persoane umile, inimoase și persoane arogante și reci în judecată. Simplii, dar inimoșii păstori au oferit un miel sau mai mulți, Mielului fără pată, Isus, iar arogantul și crudul Irod a vrut să îl ia pe Prunc Mariei și lui Iosif ucigându-l.

Elementele esențiale ale Crăciunului sunt umilința (dată de sărăcia în care este „primit“ Fiul lui Dumnezeu, Emanuel, în lume) și lumina Învierii (simbolizată de Steaua lui David) ce i-a călăuzit pe astrologii regi ai Orientului, adică Magii, care aveau să vadă în Prunc pe Regele Universului pentru că i s-au închinat. În exegeză, prin om din Orient, se înțelege om citit, cu alte cuvinte orice om important venit din Orient (cum sunt magii, cititori în stele) are eticheta de om foarte înțelept în sensul de cunoscător, inițiat în științele importante ale vremii.

Afară de magi, în Scriptură, mai avem o referință despre oameni ai Orientului, în Cartea lui Iob. Aici găsim că deși era cel mai bogat din timpul său, Iob ajunge să piardă și case și copii și mii de tume de oi și de vite și sănătatea proprie și renumele (pentru că în final este scos în afara zidurilor cetății). Din vârful piramidei sociale Iob ajunge plin de bube  în groapa de gunoi a cetății sale. El însă nu este revoltat de această pierdere a bunătăților din viața sa și spune cu umilință de fiecare dată când mai pierdere câte ceva din imensa sa avere: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat! Prietenii lui cei mai buni, oameni veniți din Orient (spune textual Cartea lui Iob) considerați mari oameni de știință, fac un raționament logic și spun: prietene Iob, dacă nu ai greșit cu nimic în fața lui Dumnezeu, iar El  a lăsat să cadă asupra ta toate nenorocirile posibile, deci dacă ești nevinovat atunci blestemă-L pe Dumnezeul tău. Avem în Cartea lui Iob umilința sau pacea inimii lui Iob, care binecuvântează pe Dumnezeu dar și aroganța pe care și-o atribuie mintea educată a prietenilor lui din Orient, aroganță conclude că soluția pentru remedierea nedreptăților este să blestemi pe Dumnezeu fiindcă că poate doarme?

La Crăciun păstorii au binecuvântat pe Dumnezeu pentru Pruncul nou născut, iar Irod a dorit să blesteme pe Dumnezeu ucigând pruncii nevinovați pentru a nu-și pierde tronul.

Dacă transmutăm, ca exercițiu de alchimie, evenimentul întâlnirii admirabile de care a avut parte tânărul bogat putând să dialogheze cu Învățătorul și evenimentul Crăciunului, întâlnirea admirabilă cu Isus de care au avut parte păstorii și magii vom observa că primul s-a întristat în mintea sa, iar ceilalți s-au  bucurat în inima lor.

Principiul înțelept al alchimiei spune că în experiența vieții sunt momente în care lumina nu este și luminoasă dacă e monopolizată de rațiune, și nu există concursul inimii. Acest principiu, teoretizat de alchimie, poate fi extrapolat și ne ajută să înțelegem mai mult din misterul Nașterii Domnului. Rațiunea își extrage seva de activitate din informațiile venite de la senzorial, pe calea celor cinci simțuri și de multe ori bâjbâie, se exprimă la modul că simte că…, nu are certitudini în timp ce inima încrezătoare este sigură pe ea: știe ce vrea și vrea ceea ce știe. Din inima umilă, curată vine bucuria și înțelegerea, aș îndrăzni să spun a întregului mister al Crăciunului.

La o cateheză tinerii au făcut o diferență importantă pentru a înțelege ce este esențial legat de Crăciun ca urmare a interpelării pe afirmația: exemplificați simboluri ale Crăciunului. Ei au spus că există simboluri umane și simboluri creștine, referitoare la Crăciun. Astfel, exemplele de simboluri umane erau: zăpadă, reni, cadouri, brad, shopping, Moș Crăciun, iar cele creștine erau: Prunc în iesle, păstorași, Steaua luminoasă, măgarul și boul. Părintele prezent în mijlocul lor le-a apreciat capacitatea de a face diferența între simboluri umane, raționale sau emoționale și simbolurile creștinești care conduc prin umilința și simplitatea lor  de la grota Betleem-ului la scaunul de spovadă.

Spovada este și un exercițiu de umilință prin mai multe elemente legate de practica acestui sacrament. Ce poate însemna poziția în genunchi la spovadă decât că este o formă de reverență sau de umilință față de Crucufixul aflat în fața celui îngenunchiat? Sau cum să nu observi atitudinea de umilință a celui care prin mărturisirea păcatelor o trăiește recunoascându-se înfrânt de ispite? Spiritul Crăciunului ar trebui să conducă către o   spovadă de devoțiune făcută în fiecare duminică din Advent. Acest lucru ar trebui făcut din următoarele motive: pentru a trăi în viața proprie umilința cu care vine în lume Pruncul, pentru ca sufletul să beneficieze de harul sacramentului spovezii, și abia în ultimul rând să existe gândul transformat aproape în mentalitate că dacă facem curățenie în casa părintească, ar fi logic să facem curățenie și în casa sufletească.

Finalul acestor gânduri este în limbaj braille adică se adresează orbilor. În fiecare seară la rugăciunea de seară indu-ți orbirea închizând ochii: pentru a face cercetarea cugetului și pentru a vedea atât cu ochii minții cât și cu ochii credinței cât de sărac ai fost în fapte bune sau creștinești comparativ cu răutățile omenești. Dacă este prea greu încearcă cel puțin să refelectezi în momentele ce urmează: Ce bucurie ai găsi în sărbătoarea Crăciunului dacă ai fi orb din naștere?

De reținut:

ALCHIMIA ÎNVĂȚĂTORULUI BUN = Crăciunul este nașterea de jos a lui Isus și nașterea de sus a creștinului

Post scriptum

Crăciun binecuvântat de lumina luminoasă a unei inimi curățate în fiecare duminică a Adventului! Nu vreau să mă gândesc la cei care sunt opozanții binecuvântării, așa cum a fost Irod care a vrut să îl ucidă pe Prunc și bine că nu i-a reușit. Sper ca pentru viitor să existe cât mai puțini creștini din partida lui Irod care să fie distrugători de Crăciun în propria lor inimă.

Crăciun bucurat de lumina luminoasă din sufletul purificat, prin spovadă, în fiecare duminică a Adventului!

Dragi prieteni,

cu bucurie am primit vestea că în București va fi prezentă, în acest timp sfânt al Adventului,  Lumina păcii de la Betlehem. Când Pr. Iulian Budău sj mi-a vorbit despre acest proiect, imediat i-am promis că-l voi ajuta, ca prin intermediul site-ului nostru, foarte mulți tineri să afle despre această inițiativă.  Lumina Păcii de la Betleem este un proiect al cercetaşilor prin care aceștia doresc, în preajma Crăciunului, să transmită lumii întregi un mesaj de Pace, ce ne îndeamnă la Non-Violenţă în acţiunile şi trăirile noastre, atât în relaţie cu cei din jurul nostru, cât şi cu noi înşine.

În ceea ce privește locul, programul și mai multe date despre Lumina păcii de la Betlehem găsiți mai jos!

Advent binecuvântat în continuare!

Pr. Daniel BULAI

Ceremonie: Lumina păcii de la Betlehem

Biserica ”Sf. Cruce” din București, 19.12.2009, ora: 11.00

1. Procesiunea de intrare
2. Cuvânt de bun venit (PR. Ionel Pojum)
3. Liturgia Cuvântului
   1. Lectura I: Is 11,1-10
   2. Psalmul
   3. Evanghelia: In 1,1-14
4. Cuvântări
5. Mesajul
6. Intenții de rugăciune și ceremonia luminii
7. Binecuvântarea finală

Despre Lumina Păcii de la Betlehem

Proiectul Lumina Păcii de la Betleem a fost iniţiat de un grup de cercetaşi din Viena care au preluat ideea televiziunii publice austriece, ORF,în urmă cu aproape 20 de ani.

Lumina reprezintă un simbol la Păcii şi al Ecumenismului, reprezentat de o flacară aprinsă la grota din Betleem, unde s-a născut Isus Cristos, şi distribuită apoi în toată Europa şi peste ocean cu ajutorul cercetaşilor.

Principalul eveniment al acestui proiect îl reprezintă Ceremonia anuală de la Viena, o ceremonie religioasă ecumenică, la care participă cercetaşi din peste 20 de ţări, de mai multe confesiuni, atât catolici, cât şi protestanţi, anglicani sau ortodocşi şi clerici, reprezentanţi ai diferitelor culte religioase.

De la aceasta ceremonie, cercetaşii merg în propria ţară pentru a da mai departe acest simbol, prin diferite acţiuni. În acest an, în Viena, evenimentul va avea loc pe data de 13 decembrie, în biserica Sf. Anton de Padova.

Din România, la această Ceremonie, vor participa 9 persoane care vor aduce Lumina Păcii de la Betleem în ţară începând cu data de 14 decembrie. Mai multe despre traseul Luminii în ţară pe www.luminapacii.ro sau pe www.scout.ro.

Pe 20 decembrie 2008, la ora 18.00, în mai multe localităţi din ţară se vor desfăşura Ceremonii speciale de oferire a acestui simbol comunităţilor, iar în perioada care urmează, cercetaşii vor vizita diferite instituţii medicale, de asistenţă socială sau de educaţie, în care vor oferi acest simbol însoţit de mesajul specific.

La acest proiect ONCR este partener prin centrele catolice, care duc mai departe o tradiţie de 13 ani.

Dragi prieteni,

Va scriu in numele Surorilor Pauline din București pentru a va propune un mic itinerariu lunar ce va incepe in luna decembrie.

Stim, este o propunere printre multe altele, dar credem ca acest itinerariu biblic este un drum bun pe care putem merge impreuna.  Este un drum special, diferit de multe drumuri pe care societatea noastra fragila ni le ofera, un drum care ne ajuta sa ne intalnim pe noi, sa ne privim cu privirea milostiva a lui Dumnezeu.

Gasiti programul mai jos!

 Pr. Daniel BULAI

„Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?“ (Mc 10, 17)

 Material pus la dispozitie de Pr. Emanuel DUMITRU

DECEMBRIE

■ Știați că dincolo de aspectele ezoterice, alchimia este o cale de cunoaștere (enciclopedică) pentru că conține fuziunea dintre investigația asupra naturii (care stă la baza știnței numită chimie) cu filozofia greacă și misticismul  Orientului Mijlociu din secolul I?

■ Șiați că limbajul Alchimiei este un limbaj adresat inimii și nu rațiunii.

Cateheza V

ALCHIMIA ÎNVĂȚĂTORULUI BUN – „Este mai mare fericire a da decât a primi“ Faptele apostolilor 20, 35

            De ce consideră Isus că este mai mare fericire a da decât a primi? Cum a răspuns tânărul bogat acestei alchimii, acestei transmutații de a vinde tot aurul și argintul său și a-l da săracilor  pentru a obține viața veșnică?

            Sfântul Paul spune: „V-am arătat în toate privințele că muncind astfel trebuie să-i ajutați pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus. Căci El spunea: «Este mai mare fericire a da decât a primi»“ (Fap 20, 35).

            Aceste cuvinte ale lui Paul ne descoperă alchimia sau schimbările pe care Învățătorul le-a adus în contextul vieții sale și ale oricărui om care îl urmează pe Domnul Isus. Deși a dat mărturie despre vestea cea bună a harului lui Dumnezeu în fața filozofilor și a efesenilor de orice categorie socială predicând evanghelia Împărăției apostolul Paul nu a râvnit nici la aurul, nici la argintul cuiva ci a muncit cu propriile mâini pentru a le obține și a le da spre fericirea altora. Tânărul bogat asemeni lui Paul este invitat de Isus să își vândă aurul și argintul cu propriile mâini pentru a-i ajuta pe cei slabi, pe săraci. El este invitat să îl urmeze pe Isus care trăia în viața sa fericirea de a da bucurie celor marginalizați ori disprețuiți fiindcă sunt săraci.

            Suntem în luna decembrie, luna cadourilor și cine ar putea să spună că imitând generozitatea lui Moș Crăciun nu înțelege adevărul din cuvintele lui Isus: „Este mai mare fericire a da decât a primi“. Câtă fericire și emoție se pot citi în ochii părinților la vederea bucuriei celor mici când deschid cadourile. Avem în parabola tânărului bogat această extraordinară dimensiune, Isus („Moș Crăciun“) care vrea să multiplice gestul dărniciei fructificând bunurile materiale ale tânărului bogat. El vede în tânăr posibilitatea de a crea o lume mai generoasă. Tânărul avea mult aur și argint material, iar Isus vrea ca în logica esnțială a alchimiei, să le transforme în aur și argint spiritual, adică în înțelepciune pentru deținătorul fizic al lor, motiv pentru care îl pune să le vândă și să le dea săracilor.

            Multe persoane creștine mi-au povestit entuziasmate despre o carte care avea aproape statut de carte a cărților, aproape mai importantă decât Scriptura pe care îmi mărturiseau că au citit-o. Am fost curios și mi-am procurat-o spre a o citi. Este vorba despre Alchimistul.

Nu am citit din Alchimistul lui Paulo Coelho decât introducerea și mi-a fost de ajuns și pentru a înțelege că este o carte care într-adevăr e foarte prețioasă, dar și o carte care poate induce ideea unui sincretism religios (o ciorbiță în care avem elemente și din inima creștinismului: Pruncul Isus, Sfânta Fecioară, călugări, dar și din elementele religiilor raționale ale Asiei: exersarea telepatiei, etc). Mie, ca și cititor cu simțul răspunderii față de ceea ce citesc, mi-a fost de ajuns să citesc prefața.

Prefața cărții conține și o pildă creștină care mi-a plăcut atât de mult încât am prerat să o citesc de mai multe ori pentru a mi se întipări în minte și am considerat că restul cărții nu ar mai fi putut să îmi spună mai multe. Pilda ceasta a fost revelatorie pentru a înțelege întregul mecanism mental al alchimistului. (Din discuții ulterioare cu diverși creștini am aflat lor le-a scăpat pilda din Prefață).

Anticip puțin pilda din prefața cărții Alchimistul, pe care o voi reda integral în continuare, pentru a spune că în viață nu este important cât să știi sau să cunoști multe, doar pentru a te da mare, ci este important cum valorifici ceea ce cunoști pentru a putea aduce lumină, dacă nu spirituală în calitate de creștin, cel puțin culturală în calitate de om. Este esnțial să înțelegi că pe acest Pământ ești chemat să cauți să dăruiești lumină aproapelui prin înțelepciunea însușită prin trudă, mai mult decât să o aștepți căzută din cer. Și este foarte importantă calitatea științei, chiar dacă nu este lipsită de importanță și cantitatea ei ca și informație.

            Vă prezint în continuare ceea ce am citit și mi-a dat o viziune nouă asupra importanței  modului în care înțelepciunea (alchimia) învățătorului conduce la o concluzie interesantă: E ușor să te dai mare, a fi om e lucru mare!

         „În 1981, am făcut cunoștință cu RAM, organizația ocultă unde mi-am găsit un Maestru, care avea să mă readucă pe drumul ce-mi era scris. Și în timp ce el mă pregătea în învățătura mea, m-am apucat din nou să studiez Alchimia pe cont propriu. Într-o noapte, când stăteam de vorbă după o epuizantă sesiune de telepatie, am întrebat de ce limbajul alchimiștilor era atât de vag și complicat.

- Sunt trei tipuri de alchimiști, spuse Maestrul meu. Aceia care sunt impreciși pentru că nu știu ce vorbesc; aceaia care sunt impreciși pentru că știu ce vorbesc, dar știu că limbajul Alchimiei este un limbaj adresat inimii și nu rațiunii.

         – Și al treilea tip? am întrebat.

         – Aceia care nu au auzit niciodată vorbindu-se despre Alchimie, dar care au reușit, prin experiența lor, să descopere Piatra Filozofală.

         Așa s-a hotărât maestrul meu – care aparținea celui de-al doilea tip – să-mi predea lecții de Alchimie. Am descoperit că limbajul simbolic, care ma irita și mă descumpănea atât, era unicul mod de a atinge sufletul lumii, sau ceea ce Jung a denumit „inconștientul colectiv“. Am descoperit Legenda personală și Semnele lui Dumnezeu, adevăruri pe care raționamentul meu intelectual refuza să le accepte din cauza simplității. (…)

         Pentru a competa această lungă prefață și a ilustra ceea ce maestrul meu voia să spună cu al treilea tip de alchimiști, merită să amintim o întâmplare pe care el însuși mi-a povestit-o în laboratorul lui.

         Sfânta Maria, cu Pruncul Isus în brațe, s-a hotărât să vină pe Pământ ca să viziteze o mănăstire. Mândri foarte, călugării au făcut un șir lung și fiecare s-a înfățișat în fața Sfintei Fecioare a-i aduce omagiul cuvenit. Unul a declamat poeme frumoase , altul i-a arătat miniaturile sale pentru Biblie, al treilea a recitat numele tuturor sfinților din calendar. Și așa unul după altul, fiecare călugăr și-a etalat calitățile , ca omagiu, în fața Maicii Domnului și a Pruncului Isus.

         Dar ultimul din șir era și cel mai umil călugăr din mănăstire, care niciodată nu învățase înțeleptele scrieri ale epocii. Părinții lui fuseseră oameni simpli care lucrau la un vechi circ din împrejurimi și tot ce-l putuseră învăța era să arunce mingiuțe în sus și să facă câteva jonglerii.

         Când prețioșii musafiri au ajuns în fața lui, ceilalți călugări au vrut să pună capăt omagiilor, pentru că fostul scamator nu avea nimic important de spus și putea strica imaginea mănăstirii. Dar călugărul nutrea, în adâncul sufletului, o dorință arzătoare să dăruiască ceva Pruncului și Sfintei Sale Mame.

         Rușinat, simțind privirea mustrătoare a fraților lui, a scos câteva portocale din sutană și a început să le arunce în sus și să jongleze cu ele, așa cum știa el.

         Doar în acel moment Pruncul Isus a zâmbit și a început să bată fericit din palme în brațele Mariei. Și Maica Domnului numai lui i-a întins brațele, lăsându-l pe umilul călugă să atingă Pruncul“.

            Finalul acestor gânduri este o alchimie, o transmutație a materiei în spiritualitate și răspunde celor două întrebări de la începutul meditației noastre. Alchimia Învățătorului constă în faptul că îl luminează, îl ajută pe tânărul bogat să înțeleagă o realitate simplă, umilă: „Este mai mare fericire a da decât  a primi“. Aceasta este și alchimia lunii decembrie, luna cadourilor să înțelegi că ești chemat să dăruiești din inimă și nu făcând calcule raționale: dacă dau ce îmi iese?, așa cum a făcut tânărul bogat. El în urma unui calcul rațional a ajuns la concluzia că nu merită să dăruiască pentru a-l urma pe Învățător.

De reținut:

ALCHIMIA ÎNVĂȚĂTORULUI BUN– „Este mai mare fericire a da decât a primi“ Faptele apostolilor 20, 35

→ semiotica alchimiei ne învață că atunci când facem daruri, cheia de înțelegere a acestui gest este înlocuirea unei logici utilitare (dacă dau, ce îmi iese?), cu una cordială, adică din inimimă (este mai mare fericire a da decât a primi!);

→ tânărul bogat nu a reșit să transmute sau să înlocuiască în viața sa cheia aurului și argintului minții sale, cu cheia dată de Învățător, cu care putea să deschidă poarta Împărăției Cerurilor dacă asculta și dădea săracilor prețul aurul și argintului vândut;

→ Pruncul Isus nu vine în brațele celor care își închipuie că îl merită pentru că au trudit cu rațiune, ci la cei umili care îl iubesc din inimă.

* Poznań: Mai sunt cateva saptamani pana la Intalnirea Europeana
* Serbia: Funeraliile Patriarhului Pavle
* Manila: Direct de la echipa de pregatire…
* Belarus: o calatorie de o bogatie imensa
* Nairobi: “Inapoi pentru o perioada mai lunga”

* Poznań: Mai sunt cateva saptamani pana la Intalnirea Europeana

Scriind din Poznan, Pawel ne spune cum decurg pregatirile pentru Intalnirea Europeana : “Parohia Karola Boromeusza a fost infiintata acum trei ani. Deci, este o comunitatea foarte tanara. In echipa de pregatire majoritatea sunt elevi de liceu care nu au fost niciodata la Taize sau la vreo Intalnire Europeana. Totusi, ei au foarte un entuziasm foarte mare si primesc un sprijin foarte mare din partea preotilor pentru ca in doua saptamani, ei au reusit sa gaseasca aproape 80 de locuri de cazare pentru pelerini. Se pare ca  ar fi  putut gasi un numar dublu de locuri de cazare insa din pacate biserica este inca in constructie astfel ca momentan nu este decat o capela in care se poate organiza programul de dimineata pentru aproximativ 100 de persoane.  De asemenea, ei au avut o idee foarte buna, de a organiza una dintre rugaciuni la un azil de batrani din parohie, pentru a aduce bucurie si  batranilor care locuiesc acolo…” http://www.taize.fr/en_article9048.html


Citeste restul articolului »