Păstorul între tineri

Sâmbătă, 24 aprilie 2010, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, s-a întâlnit cu tinerii din arhidieceza pe care o păstoreşte în Catedrala Mitropolitană „Sf. Iosif”. Programul întâlnirii care a avut ca temă „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10,17) a început la ora 10 când toţi tinerii s-au adunat în Catedrală pentru ca la ora 10.30 să întâmpine Crucea împreună cu Păstorul Arhidiecezei de Bucureşti.

După momentul întâmpinării Crucii a urmat citirea textului evanghelic după care ÎPS Ioan a ţinut obişnuita cateheză. În cadrul ei a vorbit despre ce trebuie să facă creştinul de astăzi pentru ca să moştenească viaţa veşnică. Catehezei Arhiepiscopului i-a urmat un set de întrebări din partea tinerilor, întrebări despre viaţa de tânăr, despre vocaţie, despre cum trebuie trăită credinţa catolică în ziua de astăzi.

Tinerii care au fost prezenţi la întâlnirea cu Păstorul Arhidiecezei au fost însoţiţi în călătoria lor spre Catedrala din Bucureşti de preoţii din parohiile lor. La sfârşitul catehezei şi al întrebărilor, preoţii au concelebrat împreună cu ÎPS Ioan Sfânta Liturghie ca mulţumire pentru darul întâlnirii şi ca manifestare a credinţei, a dragostei, a speranţei şi a unităţii cu întreaga Sfântă Biserică a lui Cristos.

Pentru că mâine, 25 aprilie 2010, în întreaga Biserică Catolică se sărbătoreşte Cea de a XLVII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii şi Duminica Bunului Păstor, la omilie Arhiepiscopul a subliniat necesitatea curajului din viaţa tânărului de astăzi de a rămâne totdeauna fidel credinţei pe care a primit-o, de a o apără toată viaţa şi în viaţa sa prin exemplul său şi de a nu rătăci niciodată de la calea pe care Biserica i-o arată: Isus, Păstorul cel Bun.

Întâlnirea s-a încheiat în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Tereza” unde tinerii au susţinut un montaj cultural-artistic. Pe toată perioada programului a fost prezent grupul de tineri „Suflet tânăr” care prin instrumentele şi vocile lor au ridicat inimile celor prezenţi în Catedrală mai aproape de Isus, Bunul Păstor.

(sursa: www.arcb.ro)

Pe 24 aprilie, al anului curent, Catedrala Sf. Iosif,  “îmbracã veşmintele” de sãrbãtoare, întrucât  Pãstorul Arhidiecezei noastre, îi aşteaptã pe toţi tinerii Arhidiecezei de Bucureşti, începând cu ora 10:00,  sã petreacã o dupã-amiazã frumoasã împreunã.

Începând cu ora 10:30, tinerii au ocazia de a intra în dialog cu  Înaltpreasfinţia Sa, unde în cadrul acestui moment, aceştia pot interveni, adresându-i Arhiepiscopului Ioan Robu  întrebãri,  privind toate nelãmuririle importante din viaţa lor, care-i frãmântã şi la care doresc sã primeascã un rãspuns.

Dupã  dialogul cu, Înaltpreasfinţia Sa, tinerii vor participa la Sf. Liturghie, ce se va celebra  la ora 12:00, un moment la fel de deosebit, unde Isus se va dezvãlui prin cuvântul Sfintei Evanghelii.

Şi cum veselia şi buna dispoziţie trebuie sã fie la ea acasã, nu putea lipsi din program, un moment cultural artistic, care se va desfãşura începând cu ora 13:30, unde toţi tinerii vor avea ocazia de a se destinde şi de a se simţi bine împreunã.

Pe tot parcursul acestei zile, formaţia Suflet Tânãr, va anima programul acestei zile,  prin cântece dinamice şi vesele,  asemenea energiei tinerilor ce-i caracterizeazã.

Aşadar, dragi tineri, sunteţi aşteptaţi în numãr cât mai mare, plini de entuziasm şi jovialitate, de a însufleţi aceastã zi, petrecutã în compania Arhiepiscopului nostru, Ioan Robu.

Iubiţi fraţi şi surori,

Îmi place „să văd” cu ochii sufletului cum pe întregul pământ, pe toate continentele şi la popoarele de toate rasele care fac parte din Biserica noastră „Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică”, se sărbătoreşte în acelaşi timp Învierea Domnului nostru Isus Cristos. Anul acesta îi avem alături de noi întru aceeaşi bucurie a Învierii şi pe fraţii ortodocşi. Cristos Înviat ne adună pe toţi în bucuria şi lumina pascală.

Biserica noastră locală, Arhidieceza noastră, cântă şi ea slavă şi recunoştinţă Fiului lui Dumnezeu care „a înviat a treia zi, după Scripturi”; şi spunând aceasta mă gândesc la preoţii care slujesc comunităţile noastre de credinţă. Ce s-ar face Biserica fără ei? Cum s-ar trăi Postul Mare şi Paştele dacă ei ar lipsi?

Nu în zadar Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a declarat Anul Sfintei Preoţii (iunie 2009 – iunie 2010), căci viaţa de credinţă, viaţa Bisericii este imposibil de imaginat fără prezenţa preoţilor. De aceea Isus, în ajunul pătimirii, la Cina cea de Taină, le-a dat apostolilor darul Sfintei Preoţii, ca prin acest dar plin de mister, să avem printre noi, până la sfârşitul veacurilor, aceste „semne vii ale prezenţei lui Cristos”. Iată cum se roagă preoţii la Sfânta Liturghie a Crismei: „Dumnezeule, tu l-ai uns cu Duhul Sfânt pe Fiul tău unul-născut… dă-ne, te rugăm, darul ca noi, cei făcuţi părtaşi de aceeaşi consacrare, să fim în lume mărturisitori ai misterului răscumpărării”. Avem în această rugăciune o definiţie a preoţilor: „mărturisitori ai misterelor mântuirii”. În această calitate ne însoţesc preoţii, în general, de la botez până la mormânt şi tot ca atare ne-au călăuzit acum de la Miercurea Cenuşii încoace, prin rugăciuni şi meditarea suferinţelor lui Cristos, îndreptându-ne spre adâncul Postului, de unde să ne ridicăm primeniţi şi schimbaţi spre bucuria şi lumina pascală. Drumul crucii, moartea pe lemnul crucii, coborârea în mormânt sunt mistere ale mântuirii pe care preoţii, păstorii noştri sufleteşti, ni le-au împărtăşit în Postul Paştelui. Tot ei ne-au condus la Taina Sfintei Spovezi şi la Taina Sfintei Euharistii: „Eu te dezleg de păcatele tale”; „Luaţi şi mâncaţi, acesta este trupul meu; luaţi şi beţi, acesta este sângele meu”. Preotul este darul lui Dumnezeu care dăruieşte viaţa lui Dumnezeu. Spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Naşterea spirituală a sufletelor este un privilegiu al preoţilor: ei le fac să se nască la viaţa harului prin intermediul Botezului; prin intermediul lor, noi ne îmbrăcăm cu Cristos”. Într-adevăr, preoţii ne-au călăuzit şi ne-au crescut în credinţa cea dreaptă şi ne-au făcut prin Botez fii ai Bisericii zidite de Cristos.

Prefaţa Liturghiei Crismei din Joia Sfântă spune că Isus, Marele Preot, „a voit ca aceştia (preoţii) să reînnoiască, în numele lui, jertfa răscumpărării neamului omenesc, pregătindu-le fiilor tăi ospăţul pascal”. Ştim că ospăţul pascal este Cina de Taină, Cina preasfântă, jertfa nouă a legământului veşnic, iar preoţilor, prin apostoli şi prin urmaşii lor, odată cu ungerea Duhului, Isus le-a dat această poruncă: „Faceţi aceasta în amintirea mea”. După cele două Sfinte Liturghii din Joia Sfântă, preoţii, după ce şi-au reînnoit făgăduinţele de la Preoţie, ne-au introdus în atmosfera din Vinerea şi Sâmbăta Sfântă, când adoraţia şi rugăciunea luau locul celebrărilor solemne, când comunităţile noastre contemplau moartea pe cruce a Răscumpărătorului şi starea unică a Fiului lui Dumnezeu care a fost pus în mormânt.

Iubiţi fraţi şi surori,

Cel care spusese: „Eu sunt învierea şi viaţa” (In 11,24) nu putea să rămână mult în umbra morţii. Ştim din Evanghelii, de asemenea, că Isus vorbise de mai multe ori despre învierea sa, şi totuşi se pare că numai arhiereii şi fariseii şi-au amintit de această profeţie după moartea lui Isus şi de aceea au pus pază la mormânt (cf. Mt 27,62-66).

La începutul solemn al Vigiliei Pascale am auzit din gura preotului celebrant aceste cuvinte: „Biserica îi cheamă pe fiii săi, răspândiţi în lumea întreagă, să se adune în priveghere şi rugăciune. Dacă vom comemora astfel Paştele Domnului, ascultându-i cuvântul şi celebrându-i tainele sfinte, vom avea speranţa de a fi părtaşi de biruinţa lui asupra morţii”. Iată deci că pentru a intra în lumina Învierii avem nevoie de priveghere şi rugăciune, de ascultarea cuvântului şi de celebrarea Tainelor sfinte. Pe acestea le-am împlinit şi în timpul Postului, dar acum le săvârşim cu inimi reînnoite şi luminate, pentru că „aceasta este sărbătoarea Paştelui, în care este jertfit adevăratul Miel, cu sângele căruia sunt sfinţite sufletele credincioşilor” şi pentru că „Isus Cristos, ridicându-se glorios din mormânt, şi-a revărsat strălucirea asupra neamului omenesc” (Vestirea Solemnă a Învierii). Isus Înviat să binecuvânteze privegherea noastră şi să ne primească rugăciunile.

Ascultând cuvântul lui Dumnezeu, ne amintim ce spune Apostolul neamurilor: „Am fost înmormântaţi împreună cu el prin botez în moartea lui, pentru ca, după cum Cristos a Înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom 6,4). A umbla într-o viaţă nouă înseamnă să stai departe de tot ce se cheamă păcat, căci acesta este „boala şi mormântul sufletului”, cum spune un confrate ierarh şi teolog. Îl citez în continuare: „Prin păcat ni se întunecă vederea cea duhovnicească, ni se micşorează auzul cel lăuntric, ni se tocesc timpanele şi ni se împietreşte inima. Păcatul desfigurează chipul lui Dumnezeu din noi şi ne coboară din ce în ce mai jos”. Să căutăm aşadar nu mormântul sufletului nostru, ci mormântul lui Cristos care ne vorbeşte despre Înviere şi viaţă nouă, despre promisiunea învierii şi a mântuirii noastre. Să nu uităm că suntem fii ai luminii şi ai învierii şi ca atare să ascultăm şi să împlinim cuvintele Apostolului:

„În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, compătimitori, plini de iubire faţă de fraţi, milostivi şi smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici insultă pentru insultă, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea. Într-adevăr, cine vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi ferească limba de la rău şi buzele sale să nu vorbească cu înşelăciune, să evite răul şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmeze” (1Pt 3,8-11).

Celebrând Euharistia şi împărtăşindu-ne, îl primim, ca şi ucenicii de la Emaus, pe Isus cel Înviat, ca să ne fie binecuvântare în marea sărbătoare a Învierii şi cu îndurare să ne ocrotească de orice răutate a păcatului, păstrându-ne mereu uniţi, credincioşi şi preoţi, călugări şi călugăriţe, persoane consacrate şi oameni de bunăvoinţă, în iubirea sa fără margini.

Am amintit de mai multe ori de preoţi, în prima parte a acestor rânduri. Îmi place să-i „văd” sufleteşte stând în toate comunităţile noastre în mijlocul vostru, rugându-se cu voi, predicându-vă, celebrând Sfânta Liturghie pentru voi, bucurându-se de Paşti cu voi toţi. Vă mulţumesc, dragi colegi preoţi, pentru slujirea voastră, iar pe voi toţi, laici şi clerici, călugări şi călugăriţe, persoane consacrate, vă îndemn să-i iubiţi pe preoţii voştri aşa cum sunt, căci şi ei vă iubesc pe voi aşa cum sunteţi.

Tuturor, Sărbători Fericite!

Cristos a Înviat!

Cu binecuvântare

+IOAN ROBU,

Arhiepiscop-Mitropolit de București

Suntem tinerii din parohia Cristos Rege din Ploieşti. Şi pentru că, după cuvintele papei Ioan-Paul al II-lea există o legătură puternică între identitate şi memorie, să spunem şi câteva cuvinte despre parohia şi biserica noastră.

• Ø Parohia noastră  fost înfiinţată în anul 1843, fiind una dintre cele mai vechi parohii ale Arhidiecezei de Bucureşti;
• Ø Prima biserică a fost construită între anii 1875-1864 şi avea hramul “Neprihănita Zămislire”;
• Ø Noua biserică cu hramul “Cristos Rege” a fost sfinţită pe 26 aprilie 1939, de către Arhiepiscopul Alexandru Cisar. Stilul arhitecturii bisericii este romanic, târziu cu elemente gotice.

Acum să spunem câte ceva şi despre biserica vie, mai exact despre o parte a bisericii vii – grupul de tineri.

Tinerii din parohia noastră sunt asemenea unui trup care are mai multe mădulare şi tocmai de aceea vrem să fim un grup unit, dar care desfăşoară mai multe activităţi.

Vrem ca pe primul loc, în viaţa noastră de credinţă, să stea participarea activă şi conştientă la Sf. Liturghie. La Sf.Liturghie ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi primim darul cel mai mare: Pâinea Euharistică. Şi pentru că tinerii trebuie să fie caracterizaţi şi de o energie debordantă, rolul nostru  este şi acela de a participa la pregătirea pentru cor şi de a anima Sf. Liturghie prin cântece, lecturi, etc.

Papa Benedict al XVI- lea spunea că oratoriul nu este doar locul unde poţi bea un suc sau îţi poţi petrece în mod plăcut timpul. De aceea suntem conştienţi de importanţa catehezei în viaţa noastră spirituală: cateheza explică, aprofundează şi asimilează cuvântul lui Dumnezeu : “Nu numai cu pâine trăieşte omul, dar şi cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu” (cf Mt 4,4).

O dată pe lună şi respectiv de mai multe ori pe an, întâlnirile de cateheză sunt presarate şi cu ore de adoraţie sacramentală şi de “lectio divina”. Uneori avem şi zile de reculegere decanală: o zi întreagă pentru suflet şi pentru Dumnezeu.

Pe lângă acestea, tinerii mai talentaţi îi ajută atât pe alţi tineri doritori, cât şi pe copii, să înveţe să cânte la pian sau la orgă. Suntem conştienţi că talantul primit de la Dumnezeu trebuie investit, iar credinţa trebuie transmisă şi generaţiilor mai tinere.

De marile sărbători ale Crăciunului şi ale Învierii Domnului, există tradiţia ca tinerii să pregătească şi să susţină un concert de colinde sau de cântece în cinstea acestor evenimente.

Nu suntem un grup închis in sine; de aceea încercăm să răspundem şi la solicitările de pe plan diecezan: concertul de colinde  de Crăciun, întâlnirile naţionale cu tinerii, formarea noilor animatori, etc.

Cu toate că vrem să fim nişte creştini adevăraţi, totuşi nu uităm să fim normali, entuziaşti şi bucuroşi.

Grest-ul (o vară împreună) care se organizează în fiecare an pentru copii, este o ocazie de a îmbina momentele de rugăciune şi cateheză, cu cele de joacă, lucru manual şi distracţie. Pentru noi, animatorii, este o ocazie de a impărtăşi celor mai mici din experienţa noastră şi de a-i ajuta, De asemenea, copiii sunt ajutaţi de tineri să organizeze serbarea în cinstea Sf. Nicolae, in jurul datei de 6 decembrie.

Avem o colaborare rodnică şi cu “Micile slujitoare al Inimi lui Isus”.

Chiar dacă pare foarte încărcată agenda noastră,  este totusi aerisită în general, pentru că facem lucrurile pe rând şi de aceea avem timp şi pentru partide de tenis de masă, volei, badminton sau chiar de mici excursii la mare sau la munte.

Bineînţeles că toate acestea nu se realizează fără sprijinul primit din partea părintelui paroh Iosif Imbrişcă şi a părintelui vicar responsabil cu tinerii, Iosif Balint.

Iată şi datele noastre de contact:

• Telefon parohie: 0244 595 585

• Telefon pr vicar Iosif Balint: 0765 665 351 / 0344 105 729
• E-mail: iosifbalint2008@yahoo.com

• Resposabila cu tinerii în 2009-2010  Ivan Simona: 0747 026 659
• E-mail: simona.ivan14@yahoo.com

• Responsabila pe partea liturgică: Marinescu Ana-Maria: 0723 091 095
• E-mail: cris_anna_20@yahoo.com

• Responsabila pe partea de cateheză: Neagu Lidia
• E-mail: lidu_blondina@yahoo.com

• Responsabila pe sectorul caritativ: Bălan Oana

• Responsabili pentru activităţi sportive şi culturale: Guţoiu Alexandru şi Butnariu Vlad

In data de 28 martie al anului curent, foarte multi tineri din Arhidieceza de Bucuresti, au participat la procesiunea de Florii, slavindu-l pe Isus prin cantecele si numindu-l: “Osana, fiul lui David!”, asemenea multimii care l-a intampinat in Ierusalim.

Tot in aceasta zi, tinerii catolici au  sarbatorit cea de-a XXV- a  Zi Mondiala a Tineretului, astfel ca a constituit un bun prilej pentru toti tinerii de a se revedea si de a se bucura ca au fost impreuna  in aceasta zi deosebita.

Multimea a plecat in procesiune incepand cu ora 14:00, de la biserica Franceza (Sacre Coeur), continuandu-se cu Sfanta Liturghie la Catedrala Sf. Iosif. Liturghia a fost prezidata de Inaltpreasfintitul Arhiepiscopul Ioan Robu, care a tinut sa-i numeasca pe toti participantii la acest traseu de marire, “curajosi”, datorita faptului ca au venit intr-un numar mare, in ciuda vremii capricioase. In cadrul liturghiei, Preasfintia Sa, a afirmat faptul ca “trebuie sa avem prezent in minte, imaginea crucii pe care a murit Isus Cristos”, aceea cruce rascumparatoare. Dar crucea, mentiona Pastorul nostru, nu este numai un semn de durere, de tristete, ci si un semn al vietii, al bucuriei, al sperantei.

Ca in fiecare an, voluntarii au avut un rol foarte important, insufletind aceasta procesiunea prin disponibilitatea si dorinta de a da o mana de ajutor .

Ziua Floriilor, ne introduce in saptamana Patimiilor, astfel ca trebuie sa incepem aceasta saptamana sfanta, avand intiparita in minte imaginea crucii, pe care Mantuitorul a murit pentru noi toti.

Aceasta saptamana este un bun prilej de a  medita mai mult la fapta pe care Isus a facut-o pentru lumea intreaga si la cat de mult ii suntem recunoscatori pentru iubirea Sa.