Pozele vor fi adaugate treptat, o data cu urcarea lor pe site.
Luni:
Marti:
Miercuri:
Joi:
Vineri:
Sambata
Luna Iulie a început pentru 77 de tineri din Arhidieceza de Bucureşti, cu un campus de formare pentru viitori responsabili parohiali, ce s-a desfasurat în perioada 5- 10 iulie la Sinaia.
Aceastã activitate a reprezentat o continuare a campusurilor de formare începute în anul 1997 şi este al VI-lea de acest gen. El a urmărit o formare spiritual-umană a unor tineri care doresc sã spunã un DA hotãrât chemãrii lui Isus. Accentul s-a pus pe o formare personală care a urmărit integrarea tinerilor într-o „reţea” de cunoaştere dar şi de colaborare la nivel arhidiecezan.
Campus-ul s-a ghidat dupã motto- ul: „Viitorul este în mâinile noastre!”, tema generală fiind inspirată din mesajul Sfântului Părinte: „Tineretea voastra constituie o mare bogăţie pentru voi, pentru ceilalţi, pentru Biserică şi pentru lume”.
Tinerii au avut de aprofundat teme precum: cunoaşterea şi dreptatea, fraternitatea şi comunicarea, acţiunea şi misiunea.
Prima temã, moderatã de Claudiu Roznovszky, a avut drept scop descoperirea importanţei cunoaşterii de sine, care permite în cele din urmã deschiderea unei portiţe pentru descoperirea diverselor metode de cunoaştere mai profundă a grupului parohial.
Un alt invitat al campusului, Bianca Dâscã, le-a vorbit tinerilor despre fraternitate şi comunicare. Astfel, moderatorul a nuanţat că fraternitatea include solidaritatea şi că opusul acestui termen este discriminarea, atât de des întâlnită în zilele noastre. Insã aceastã discriminare are şi un antidot: descoperirea prezenţei lui Isus în fiecare dintre noi. Şi comunicãrii i-a revenit un rol foarte important, întrucãt conform spuselor Biancăi ”Comunicarea este fericire!”. Prin comunicare omul îşi exprimã trãirile, relaţioneazã cu ceilalţi, astfel că animatorul trebuie să se serveascã de acest instrument pentru a deveni o persoanã deschisã şi sociabilã.
Insă, pentru un animator nu este de ajuns doar să vorbeascã ci trebuie să şi acţioneze. Sora Cornelia Pivniceru a accentuat cã acţiunea 
este mijlocul prin care acesta trebuie sã se facã remarcat, punând în aplicare toate cunoştinţele dobândite putând astfel sã treacã la fapte. Animatorul nu trebuie să piardă din vedere că are o misiune importantã, aceea fiind de a-I aduce pe tineri la Isus.
Pe parcursul întregii săptămâni a campus-ului tinerii au participat la un program comun de rugăciune (inclusiv Sfânta Liturghie), de masă, de activități formative în grupul mare și în grupuri mici, de activități cultural-recreative, de creativitate, de voluntariat etc. Evident, zilnic, s-a pus un accent aparte și pe formarea vieții spirituale a tănărului.
Tinerii s-au bucurat şi de vizita Înaltpreasfinţitului Ioan Robu, în mijlocul lor, care a fost încântat să observe numărul mare de participanţi prezenţi, afirmând: “Am ajuns în viitor, pentru că voi sunteți viitorul!”,dat fiind faptul că ei reprezintã viitorul bisericii şi că viitorul le aparţine, aflându-se chiar în mâna lor.
Nici drumeţiile nu au lipsit, participanţii având ocazia sa urce împreuna pe munte, la Crucea Caraiman, unde părintele Daniel Bulai, responsabil pentru Pastoraţia Tineretului, a celebrat o liturghie specială, tinerii având ocazia de a se simţi mai aproape de Dumnezeu.
Totul a fost minunat… dar adevaratul campus de formare a început sâmbãtã, 10 iulie 2010, odata cu plecarea cursanţilor, la ora 14:00. Ei se vor stradui, ca de acum înainte, să punã în practicã tot ceea ce au învãţat, atât în grupurile parohiale, cât şi în viaţã. Acest traseu este asemenea urcării unui munte: cu urcuşuri şi coborâşuri, dar odatã ajunşi în vârf, satisfacţia este maximã. Sã parcurgeţi cu grijã acest drum, aşa cã vã urãm MULT SUCCES!
Andreea Imbrișcă
În July - 13 - 2010 Ştiri
Dragi prieteni,
În perioada 5-10 iulie 2010, la Sinaia, pe parcursul Campus-ului de formare pentru animatori, împreună cu 77 de adolescenți și tineri din parohiile Arhidiecezei de București, am avut o experiența unică. Am avut ocazia minunată să ne cunoaștem pe noi înșine și unii pe alții, să comunicăm între noi și să ne angajăm liber în misiunea Bisericii de a răspândi Vestea cea Bună tuturor.
Cuvintele Arhiepiscopului Ioan Robu, rostite în timpul vizitei, în ziua de joi, 8 iulie 2010, vor rămâne un impuls viu și un angajament responsabil pentru toți cei prezenti la campus: „Am ajuns în viitor, pentru că voi sunteți viitorul!”
Lăsând la o parte cuvintele frumoase și de laudă lăsate de participanți la sfârșitul campusului pe un chestionar și chiar trecând dincolo de ecourile pozitive (m-a schimbat total acest campus, voi fi cu adevărat altul, voi face multe în parohia mea, voi fi un exemplu pentru cei de lângă mine etc.) de după campus, voi aduce în prim plan experiența trăită pe munte, vineri, 9 iunie 2010, în care cei mai mulți, dintre cei prezenț, au „citit” drumul frumos al vieții care se împletește minunat cu drumul delicat al vieții de credință.
Dimineața, la ora 8,30 am fixat urcarea muntelui cu minibus-ul până la cota 1400 din Sinaia. (Așa a fost la începutul vieții noastre: a fost fixată o oră! Când a fost mai greu altcineva ne-a purtat și s-a ocupa de noi până când s-a împlinit timpul să vedem frumusețea acestei vieți!)
Ajungând la capătul drumului pe munte, unde minibus-ul s-a oprit pentru că nu putea merge mai departe, am pornit pe potecă urcarea muntelui cu piciorul. A fost dificil până am găsit ritmul pasului comun de a urca până pe platoul Bucegi. Între timp, doi participanți au descoperit că nu au forța necesară de a urca și s-au desprins de grup coborând imediat cu telecabina în Sinaia. (Începând să pășim în viață am descoperit un mod de a trăi… Părinții, biserica, școala ne-au învățat să trăim! Însă ritmul vieții ne este dat de credință! Credința ne ajută să fim prudenți, să fim optimiști, să fim curajoși. Credința ne dă puterea să fim tari, să nu ne oprim și să privim departe!)
Până la prima noastră destinație „Piatra Arsă” am făcut mai multe pauze. În timpul pauzelor grupul se strângea! (În viață până la momentul când descoperi concret ce vei fi, este bine să te oprești des pentru a te întâlni cu Cristos prezent în primul rând în Taina Sfântului Altar și în Cuvântul Sfintei Scripturi…)
După o pauză mai lungă am pornit cu noi forțe spre „Babele” pentru un nou popas, unde era programat și prânzul pe la ora 13.00. Aici am făcut și prima fotografie cu întregul grup pe vârful muntelui. (Viața cere motivații și obiective de ajuns! Atunci este trăită cu entuziasm și bucurie!)
De la „Babele” am plecat spre „Sfinx” la altitudinea de 2216 m. Aici a început un vânt puternic! Norii au început să ne acopere! În fața Sfinxului de 8 m înălțime și 12 m lățime am făcut a doua fotografie de grup. (Când în viață te întâlnești cu momente foarte frumoase apar și încercările, provocările, descurajările…)
Până la acest loc eu am supravegheat grupul din spate! Am vrut să fiu sigur că nimeni nu rămâne în urmă! Din acest moment eu am trecut în fața grupului, am numit doi tineri în spatele lui și ne-am îndreptat spre „Crucea de pe Caraiman”. Norii au devenit tot mai apăsători. Au vărsat și chiciură! Am pășit și pe zăpadă și am ajuns la primul obstacol pe creasta muntelui, la altitudinea de 2325 m, care cerea mare atenție. După ce am trecut cu toții de acest obstacol am făcut iar o pauză și adunându-ne cu toții am pornit cu mult curaj spre „Cruce” deși nu se vedea din cauza ceții. Însă știam că este acolo! (În drumul vieții, acceptând „Crucea” înțelegem cât de importantă este prezența lui Cristos lângă noi și înaintea noastră. Cât de important este să-l urmăm! Atunci când ne învăluie frica, întunericul, vântul, frigul și avem o credință puternică știm că suntem în siguranță: Isus este cu noi!)
Prin ceață, pe cărăruia îngustă ne îndreptam cu încredere spre „Cruce”. Parcă o căutam! Deși eram foarte aproape nu se putea zări din cauza norilor groși. Ajunși în fața ei, cam la 20 m, am tresăltat cu toții de bucurie: Iată „Crucea”! Se vede „Crucea!” Și am urcat curioși treptele (soclul din beton armat fiind de 7,5 m) pentru a fi cât mai aproape de ea… (În drumul vieții îl căutăm pe Cristos…, și, de fapt întâlnim crucea…, crucea lui și crucea noastră…)
După ce am înconjurat crucea, ca și cum i-am fi spus „bine ai venit în grupul nostru!” sau „bine că te-am întâlnit!”, ne-am mulțumit numai cu atât. Norii erau parcă și mai deși, nu ne lăsau să privim locul unde era amplasată această măreață „Cruce” de 28 m înălțime și 7 m fiecare braț și plasată la o altitudine de 2291 m. (De câte ori, în viață, trecem prim momente grele în care nu știm ce să mai facem, totul pare în zadar. Încercăm să privim și în altă parte, dar totul este limitat… Ne mulțumim doar cu crucea pe care o avem!)
În acest tablou îngust al peisajului ne-am grupat pe treptele „Crucii” și am început celebrarea Sfintei Liturghii, motivul pentru care am parcurs tot acest traseu anevoios. Pe parcursul întregii celebrări am avut sentimentul că suntem pe Muntele Tabor învăluiți în Norul Protector unde Glasul Tatălui răsuna… și unde Vântul sufla cu putere. După proclamarea Cuvântului Divin și spre sfârșitul celebrării Liturgiei Euharistice, în timpul distribuirii Sfintei Împărtășanii norii ne-au părăsit și vântul a încetat. Cerul s-a luminat și ne-a lăsat să privim orizontul în lung și în lat, în sus și în jos, până unde privirea noastră putea să ajungă. După binecuvântarea finală de la Sfânta Liturghie toți am exclamat: Mare este Dumnezeu! Aici, pe munte, la poalele crucii, am făcut a treia și ultima fotografie de grup. (În viață vrem să ajungem cât mai sus pentru a vedea altfel lumea. Pe noi, creștinii, credința ne ajută să vedem „altfel” această lume. Chiar și atunci când numai crucea este lângă noi, dacă participăm activ la lucrarea lui Dumnezeu – la Sfânta Liturghie, ni se deschid ochii interiori pentru a pătrunde în voința lui Dumnezeu, în planul lui, în frumusețea lui! Cu ajutorul credinței îl vedem pe Dumnezeu în splendoarea și măreția sa!)
Ochii tuturor nu se mai despărțeau de priveliștea minunată. Dar timpul trecea. S-a făcut ora 16.00 și la un semnal ne-am adunat și am pornit mai departe. Am format patru grupuri. Fiecare grup a primit misiunea să se roage Sfântul Rozariu și să meargă compact. Se apropia un traseu mai dificil. Ordinea și disciplina interioară erau esențiale. (Viața noastră de credință este ajutată de Sfânta Fecioară Maria. Ea este Mama tinereții noastre. Pe ea am chemat-o în ajutor pentru a fi cu noi pe drumul întoarcerii…)
La „Cabana Caraiman” am făcut o mică pauză. Aici s-a refăcut grupul mare. Pentru că în apropiere era un izvor cu apă, cei mai mulți și-au luat provizii suficiente. Cu noi forțe am pornit la drum. Am ajuns din nou pe platoul Bucegi. Se putea vedea o oarecare oboseală în pasul tuturor dar nimeni nu era descurajat de drumul lung ce ne aștepta… (În viața credinței, Cristos este Apa cea Vie. Fără această Apă nu vom reuși să ajungem la destinație. În timul oboselii devine energie pentru trup și suflet.)
Atunci când ritmul pasului a început să fie puțin accentuat, auzind că este bine să nu ne prindă întunericul prin padure, inevitabilul s-a întâmplat: am greșit traseul. Am luat-o după un indicator care ducea spre „Cantonul jepi”, un traseu complet nou. După un telefon dat unui cunoscător al traseului am revenit pe drumul cel bun. Dar 10 minute dus, 10 minute întors, au creat disconfort. (De câte ori în viață se greșește. Dar la timp, cu ajutorul cuiva, cu multă răbdare poți reveni „pe drumul cel bun”. Răbdarea este esențială!)
Apropiindu-ne de „Complexul sportiv național Piatra Arsă„ au urmat indicatorul „linia albastra între două linii albe” și am început să coborâm spre „Poiana stâna regală”. Prima parte a coborârii a fost mai dificilă. Băieții din spate au cerut o pauză în timpul căreia trei tinere au fost aduse în față. Din acest moment aceste trei tinere au dat ritmul pasului la coborâre. Coborârea a fost destul de ușoară dar fiecare își păstra în taină câte „o mică durere”. Ajunși în „Poiana stâna regală” am făcut o mică pauză. Încă mai era lumină. De aici am pornit pe un drum pe care puteau merge și mașinile și ne-am îndreptat spre drumul care duce spre cota 1400. Pe acest traseu pasul a devenit mult mai vioi. Aici, două persoane au ajuns la capătul puterilor și au coborât până în Sinaia cu o mașină de ocazie. La intrarea grupului în Sinaia era deja întuneric. Pe la ora 22.00 tot grupul a intrat pe poarta campusului. Toți eram obosiți dar plini de bucurie. Experiența a fost unică! (Câte experiențe s-au adunat în această zi de neuitat. Și parcă toate aveau în spate o poveste. O poveste de viață…, dar o poveste trăită cu Dumnezeu!)
Pr. Daniel BULAI
În July - 13 - 2010 Ştiri
Ma numesc Catalina, am 15 ani si as vrea sa va prezint cateva momente din experienta mea din vara aceasta de la Sinaia:
Muntii pot fi un loc incarcat de energie pozitiva, inspiratie si bunatate.
Vara aceasta muntii au reprezentat locul in care s-a desfasurat ”Cursul de formare pentru animatori”. Poate ca titlul va trimite cu gandul la scoala, profesori, stres si agitatie. Dati-mi voie sa va zic ca acest campus nu a cuprins niciunul din elementele mentionate mai sus.
Momentele de formare propriu-zisa au reprezentat clipele in care mi-am putut exprima liber parerile, ascultandu-le si pe ale celorlalti si in cadrul carora am invatat multe lucruri noi. Cand spun: ”am invatat lucruri noi” nu o spun cu acea superficialitate pe care multi ar folosit-o, ci o spun din adancul meu.
Pot admite ca am trait cele mai intense si frumoase momente de rugaciune, in timpul carora am simtit cu adevarat ca Dumnezeu e langa mine.
Liturghia de pe munte a fost (spre rusinea mea, ar spune unii) printre putinele liturghii la care am fost prezenta cu totul. Aerul curat din varful muntelui ne umplea plamanii purificandu-ne corpul in sincronizare perfecta cu purificarea sufletului.
Am avut noroc sa fiu coordonata de niste animatori minunati de la care am avut ce invata. Eu am facut parte din echipa POC si am avut-o ca si animator pe Piti (Claudia pentru necunoscatori) care a fost exraordinara. Nu in ultimul rand am sa-i mentionez si pe colegii mei, ceilalti adolescenti, alaturi de care am petrecut clipe de neuitat.
Mai am multe de zis dar cred ca ma voi opri aici si voi lasa si altora oportunitatea sa va impartaseasca aceasta experienta. As vrea sa multumesc intregii echipe dar, mai ales, lui Jesus pentru ca mi-a dat sansa sa particip la acest campus.
Nu uita! Nu iubi majoritar, iubeste individual!!
În July - 12 - 2010 Ştiri
Parere personala
Numele meu este Petrisor am 17 ani si doresc sa va impartasesc experienta mea la cursul de formare a animatorilor de la Sinaia .
Cursul a fost foarte bine organizat incat ne-a dat sansa fiecaruia in parte sa-si scoata la vedere toate aptitudinile ,fara a se teme de ridicol.
Eu am facut marte din gupa T.O.C si desi am avut un inceput sceptic din cauza nepotrivirilor de caracter am reusit sa devenim un grup unit sub indrumarea atenta a Andreei, animatoarea noastra de exceptie .
T.O.C= Tineri originali catolici, ceea ce chiar ni s-a potrivit, originalitatea fiind punctul nostru forte, tind sa cred ca nu a fost nimic intamplator.
În July - 12 - 2010 Ştiri
Preacucernici părinţi, dragi tineri,
Anul pastoral al tinerilor 2009-2010 se apropie de sfârşit. Aşa cum bine ştiţi, în această vară, anul pastoral va fi încoronat cu un campus de formare pentru viitori responsabili de tineret ce va avea loc în perioada 5-10 iulie 2010 la Sinaia.
Campusul din vara aceasta urmează seria campusurilor începută în 1997 – 1999 – 2001 – 2003 – 2007 şi este al VI-lea de acest gen. El urmăreşte o formare spirituală-umană a unor tineri care își exprimă motivația de a se implica fără rezervă în slujirea Bisericii. Accentul cade pe o formare personală dar se urmăreşte şi integrarea tinerilor într-o „reţea” de cunoaştere şi colaborare la nivel arhidiecezan.
Anul acesta campusul are ca motto cuvintele Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea alese din mesajul adresat tinerilor în Duminica Floriilor 2010: „Viitorul este în mâinile voastre!”. Tema generală este inspirată tot din mesajul Sfântului Părinte: „Tinerețea constituie o mare bogăţie pentru voi, pentru ceilalţi, pentru Biserică şi pentru lume”. Tema va fi aprofundată, având la bază subiectele: 1. dreptatea; 2. fraternitatea; 3. misiunea; 4. pacea.
Date importante:
Locul: Casa de odihnă din Sinaia (lângă Biserica Catolică, în spatele poştei).
Perioada: 5-10 iulie 2010.
Numărul participanţilor: doi adolescenți din fiecare parohie.
Data de înscriere: până pe 19 iunie 2010. Numele și prenumele participanților se va comunica telefonic sau prim e-mail la adresa Centrului Diecezan – Pastorația Tineretului.
Vârsta participanţilor: 15-17 ani.
În program: timp de lucru şi de aprofundare a temei, rugăciune comună dimineaţa şi seara, Sf. Liturghie în fiecare zi, o zi pe munte, activităţi artistice şi recreative, cântece, cele trei mese zilnice servite în comun, dormitul în camere (3-4 tineri în cameră / băieţii separat, fetele separat), viaţă comunitară în timpul zilei (nu se părăseşte campusul şi se participă activ la programul fixat), multă voie bună…
Taxa de participare: 60 lei (se va achita la înscriere).
În bagajul personal: Trusă de igienă personală, prosoape, îmbrăcăminte groasă şi sportivă, o jachetă de ploaie, încălţăminte de urcat pe munte, lenjerie de pat sau sac de dormit, îmbrăcăminte decentă, instrumente de cântat, multă disponibilitate şi veselie etc.
Bagajul nu trebuie să conţină: băuturi alcoolice, aparate radio-casetofoane sau CD etc.
La înscriere: fiecare participant va primi un tricou, un pix, un ecuson, o broşură a campusului.
Toate spre mai marea slavă a lui Dumnezeu!
PROGRAMUL – SINAIA 2010
Luni, 5 iulie 2010 (Deschiderea Campus-ului)
14.00-18.00 – Primirea participanţilor
18.30 – Deschiderea Campus-ului
19.00 – Cina
20.30 – Programul de seară
22.30 – Vespere + parabola serii
23.00 – Noapte bună!
Marţi, 6 iulie 2010 (dreptatea – cunoaşterea)
Miercuri, 7 iulie 2010 (fraternitatea – comunicarea)
Joi, 8 iulie 2010 (misiunea – acţiunea)
7.00 – Bună dimineaţa!
7.45 – Laude
8.00 – Micul dejun
9.00-12.30 – Programul de lucru
13.00 – Prânzul
13.30 – Pauza – Ateliere
15.00-17.30 – Programul de lucru
17.30 – Pregătirea pentru Sf. Liturghie
18.00 – Sf. Liturghie
19.30 – Cina
21.00 – Programul de seară
22.30 – Vespere + parabola serii
23.00 – Noapte bună!
Vineri, 9 iulie 2010 (pacea – viaţa spirituală)
7.00 – Bună dimineaţa!
7.45 – Laude
8.00 – Micul dejun
9.00 – Pe munte…
20.00 – Cina
21.00 – Timp liber
22.00 – Vespere
23.00 – Noapte bună!
Sâmbătă, 19 iulie 2010 (Închiderea Campus-ului)
7.00 – Bună dimineaţa!
7.45 – Laude
8.00 – Micul dejun
9.00 – Verifica
11.00 – Sf. Liturghie
12.30 – Prânzul
14.00 – La revedere!
În June - 9 - 2010 Ştiri
O zi specialã se pregãteşte pentru toţi ministranţii Arhidiecezei de Bucureşti, sâmbãtã, 15 mai, la Catedrala Sf. Iosif, din Bucureşti.
Ministranţii, intitulaţi apostoli ai lui Cristos, sunt aşteptaţi începând cu ora 10:30, la locul menţionat anterior, sã petreacã o zi deosebitã în compania Arhiepiscopului nostru, Ioan Robu. Începând cu ora 11:00, vor avea prilejul de a conversa cu Pãsorul arhidiecezei, profitând de aceste clipe, pentru a-şi întãri credinţa, învãţând a sluji din ce în ce mai bine pe Isus Cristos acolo unde El ni se prezintă în modul cel mai misterios posibil, la altar, mai exact la Sfânta Liturghie.
Şi cum toţi ministranţii sunt mari prieteni ai lui Isus, sãrbãtoarea nu putea fi completã, fãrã celebrarea Sfintei Liturghii, prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu, începând cu ora 12:00. Este un moment deosebit, având împreunã ocazia de a-i mulţumi lui Isus pentru iubirea Lui, şi de asemenea de a-i cere harul sã îşi desfãşoare întotdeauna misiunea cu perseverenţã şi cu angajament deplin.
Şi pentru ca aceastã sãrbãtoare, sã rãmânã vie în amintirile lor, la ora 13:00 aparatul de fotografiat va capta o imagine frumoasã, aducându-le astfel aminte de aceastã întâlnire, ce a avut loc într-o sâmbãtã de mai.
În May - 12 - 2010 Ştiri
Articol preluat de pe http://soopra.ro/
Uite ca am reusit sa ducem la final cea de a 2-a editie a Festivalului Luminii in Bucuresti, Parcul Carol, pe 8 mai intre orele 21-23.
Motto-ul “Redescopera frumusetea lucrurilor marunte” este cu adevarat cel mai potrivit motto pentru acest festival, fiecare cercetas a avut ceva de facut, oricat de mica ar fost munca depusa de ei, impreuna am realizat un eveniment cu adevarat maret. Ceea ce ne bucura este implicarea trecatorilor, au aprins lumanari alaturi de noi, ne-au ajutat la delimitarea spatiilor pentru momentele artistice, au aranjat gulgutele, au luat o gulguta cu lumanarea aprinsa acasa, plus multe alte lucruri marunte dar la fel de importante.
Multumesc trupei de teatru Sigma ART pentru piesa jucata, trupei de animatie A.R.T. Fusion , asociatiei “Chinese Shaolin Kung-Fu” pentru demonstratiile de autoaparare Qin & Tao.
Multumesc de altfel si jandarmilor ca au avut rabdare cu noi pana la sfarsitul programului.
Multe felicitari cercetasilor din centrele A.M.D, P.I.A. Bratianu, ALB, DIMANCESCU, Scoala Europeana Bucuresti, cercetasilor din tara care au venit sa ne dea o mana de ajutor, cat si elevilor din Liceul George Coşbuc, celor de la LumeBuna pentru imbratisarile gratuite, dar mai ales celor care au trecut prin parc pentru a redescoperi frumusetea lucrurilor marunte.
Impreuna am reusit sa realizam ceva frumos, la anul sper sa mai adaugam cate ceva in programul nostru care sa dovedeasca oamenilor ca fiecare lucru marunt facut 
de fiecare om in parte face aceasta lume mai frumoasa.
*Ceva ce am invatat : daca nu ai un mic ajutor din partea altora, e greu sa realizezi ceva. Asta pot sa o zic pentru ca la programul artistic, de care m-am ocupat , am intampinat o problema… lipsa curentului electric. Am cautat inca de dimineata posibilitati de a avea sunet in parc, necesar reprezentatiei celor de la A.R.T. Fusion, cat si pentru piesa de teatru.
Dar, la aflarea problemei, cativa dintre cercetasi au alergat si ei dupa solutii, astfel s-a gasit solutia … am tras un cablu de la localul din apropiere si astfel problema a fost rezolvata.
“Redescopera frumusetea lucrurilor marunte” – www.festivalul-luminii.ro www.scout-amd.ro/festivalul-luminii/
ProTV- http://stirileprotv.ro/exclusiv/timp_liber/cercetasii-au-aprins-un-festival-de-lumini-in-bucuresti.html
Antena 1 – http://observator.antena1.ro/eveniment/Lumina-si-speranta-in-parcul-Carol_10452.html
* mai multumesc si celor de la amdoar18ani.ro
În May - 11 - 2010 Ştiri
Vino sambata, 8 mai, intre orele 21:00 si 23:00, in Parcul Carol pentru a redescoperi importanta lucrurilor marunte.
7000 de lumanari, teatru (Sigma), demonstratii arte martiale, jonglerii cu foc (ART Fusion), mini-concert (Concordia).
În May - 7 - 2010 Ştiri
Păstorul între tineri
Sâmbătă, 24 aprilie 2010, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, s-a întâlnit cu tinerii din arhidieceza pe care o păstoreşte în Catedrala Mitropolitană „Sf. Iosif”. Programul întâlnirii care a avut ca temă „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10,17) a început la ora 10 când toţi tinerii s-au adunat în Catedrală pentru ca la ora 10.30 să întâmpine Crucea împreună cu Păstorul Arhidiecezei de Bucureşti.
După momentul întâmpinării Crucii a urmat citirea textului evanghelic după care ÎPS Ioan a ţinut obişnuita cateheză. În cadrul ei a vorbit despre ce trebuie să facă creştinul de astăzi pentru ca să moştenească viaţa veşnică. Catehezei Arhiepiscopului i-a urmat un set de întrebări din partea tinerilor, întrebări despre viaţa de tânăr, despre vocaţie, despre cum trebuie trăită credinţa catolică în ziua de astăzi.
Tinerii care au fost prezenţi la întâlnirea cu Păstorul Arhidiecezei au fost însoţiţi în călătoria lor spre Catedrala din Bucureşti de preoţii din parohiile lor. La sfârşitul catehezei şi al întrebărilor, preoţii au concelebrat împreună cu ÎPS Ioan Sfânta Liturghie ca mulţumire pentru darul întâlnirii şi ca manifestare a credinţei, a dragostei, a speranţei şi a unităţii cu întreaga Sfântă Biserică a lui Cristos.
Pentru că mâine, 25 aprilie 2010, în întreaga Biserică Catolică se sărbătoreşte Cea de a XLVII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii şi Duminica Bunului Păstor, la omilie Arhiepiscopul a subliniat necesitatea curajului din viaţa tânărului de astăzi de a rămâne totdeauna fidel credinţei pe care a primit-o, de a o apără toată viaţa şi în viaţa sa prin exemplul său şi de a nu rătăci niciodată de la calea pe care Biserica i-o arată: Isus, Păstorul cel Bun.
Întâlnirea s-a încheiat în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Tereza” unde tinerii au susţinut un montaj cultural-artistic. Pe toată perioada programului a fost prezent grupul de tineri „Suflet tânăr” care prin instrumentele şi vocile lor au ridicat inimile celor prezenţi în Catedrală mai aproape de Isus, Bunul Păstor.
(sursa: www.arcb.ro)
În April - 24 - 2010 Ştiri
Pe 24 aprilie, al anului curent, Catedrala Sf. Iosif, “îmbracã veşmintele” de sãrbãtoare, întrucât Pãstorul Arhidiecezei noastre, îi aşteaptã pe toţi tinerii Arhidiecezei de Bucureşti, începând cu ora 10:00, sã petreacã o dupã-amiazã frumoasã împreunã.
Începând cu ora 10:30, tinerii au ocazia de a intra în dialog cu Înaltpreasfinţia Sa, unde în cadrul acestui moment, aceştia pot interveni, adresându-i Arhiepiscopului Ioan Robu întrebãri, privind toate nelãmuririle importante din viaţa lor, care-i frãmântã şi la care doresc sã primeascã un rãspuns.
Dupã dialogul cu, Înaltpreasfinţia Sa, tinerii vor participa la Sf. Liturghie, ce se va celebra la ora 12:00, un moment la fel de deosebit, unde Isus se va dezvãlui prin cuvântul Sfintei Evanghelii.
Şi cum veselia şi buna dispoziţie trebuie sã fie la ea acasã, nu putea lipsi din program, un moment cultural artistic, care se va desfãşura începând cu ora 13:30, unde toţi tinerii vor avea ocazia de a se destinde şi de a se simţi bine împreunã.
Pe tot parcursul acestei zile, formaţia Suflet Tânãr, va anima programul acestei zile, prin cântece dinamice şi vesele, asemenea energiei tinerilor ce-i caracterizeazã.
Aşadar, dragi tineri, sunteţi aşteptaţi în numãr cât mai mare, plini de entuziasm şi jovialitate, de a însufleţi aceastã zi, petrecutã în compania Arhiepiscopului nostru, Ioan Robu.
În April - 16 - 2010 Ştiri
Iubiţi fraţi şi surori,
Îmi place „să văd” cu ochii sufletului cum pe întregul pământ, pe toate continentele şi la popoarele de toate rasele care fac parte din Biserica noastră „Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică”, se sărbătoreşte în acelaşi timp Învierea Domnului nostru Isus Cristos. Anul acesta îi avem alături de noi întru aceeaşi bucurie a Învierii şi pe fraţii ortodocşi. Cristos Înviat ne adună pe toţi în bucuria şi lumina pascală.
Biserica noastră locală, Arhidieceza noastră, cântă şi ea slavă şi recunoştinţă Fiului lui Dumnezeu care „a înviat a treia zi, după Scripturi”; şi spunând aceasta mă gândesc la preoţii care slujesc comunităţile noastre de credinţă. Ce s-ar face Biserica fără ei? Cum s-ar trăi Postul Mare şi Paştele dacă ei ar lipsi?
Nu în zadar Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a declarat Anul Sfintei Preoţii (iunie 2009 – iunie 2010), căci viaţa de credinţă, viaţa Bisericii este imposibil de imaginat fără prezenţa preoţilor. De aceea Isus, în ajunul pătimirii, la Cina cea de Taină, le-a dat apostolilor darul Sfintei Preoţii, ca prin acest dar plin de mister, să avem printre noi, până la sfârşitul veacurilor, aceste „semne vii ale prezenţei lui Cristos”. Iată cum se roagă preoţii la Sfânta Liturghie a Crismei: „Dumnezeule, tu l-ai uns cu Duhul Sfânt pe Fiul tău unul-născut… dă-ne, te rugăm, darul ca noi, cei făcuţi părtaşi de aceeaşi consacrare, să fim în lume mărturisitori ai misterului răscumpărării”. Avem în această rugăciune o definiţie a preoţilor: „mărturisitori ai misterelor mântuirii”. În această calitate ne însoţesc preoţii, în general, de la botez până la mormânt şi tot ca atare ne-au călăuzit acum de la Miercurea Cenuşii încoace, prin rugăciuni şi meditarea suferinţelor lui Cristos, îndreptându-ne spre adâncul Postului, de unde să ne ridicăm primeniţi şi schimbaţi spre bucuria şi lumina pascală. Drumul crucii, moartea pe lemnul crucii, coborârea în mormânt sunt mistere ale mântuirii pe care preoţii, păstorii noştri sufleteşti, ni le-au împărtăşit în Postul Paştelui. Tot ei ne-au condus la Taina Sfintei Spovezi şi la Taina Sfintei Euharistii: „Eu te dezleg de păcatele tale”; „Luaţi şi mâncaţi, acesta este trupul meu; luaţi şi beţi, acesta este sângele meu”. Preotul este darul lui Dumnezeu care dăruieşte viaţa lui Dumnezeu. Spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Naşterea spirituală a sufletelor este un privilegiu al preoţilor: ei le fac să se nască la viaţa harului prin intermediul Botezului; prin intermediul lor, noi ne îmbrăcăm cu Cristos”. Într-adevăr, preoţii ne-au călăuzit şi ne-au crescut în credinţa cea dreaptă şi ne-au făcut prin Botez fii ai Bisericii zidite de Cristos.
Prefaţa Liturghiei Crismei din Joia Sfântă spune că Isus, Marele Preot, „a voit ca aceştia (preoţii) să reînnoiască, în numele lui, jertfa răscumpărării neamului omenesc, pregătindu-le fiilor tăi ospăţul pascal”. Ştim că ospăţul pascal este Cina de Taină, Cina preasfântă, jertfa nouă a legământului veşnic, iar preoţilor, prin apostoli şi prin urmaşii lor, odată cu ungerea Duhului, Isus le-a dat această poruncă: „Faceţi aceasta în amintirea mea”. După cele două Sfinte Liturghii din Joia Sfântă, preoţii, după ce şi-au reînnoit făgăduinţele de la Preoţie, ne-au introdus în atmosfera din Vinerea şi Sâmbăta Sfântă, când adoraţia şi rugăciunea luau locul celebrărilor solemne, când comunităţile noastre contemplau moartea pe cruce a Răscumpărătorului şi starea unică a Fiului lui Dumnezeu care a fost pus în mormânt.
Iubiţi fraţi şi surori,
Cel care spusese: „Eu sunt învierea şi viaţa” (In 11,24) nu putea să rămână mult în umbra morţii. Ştim din Evanghelii, de asemenea, că Isus vorbise de mai multe ori despre învierea sa, şi totuşi se pare că numai arhiereii şi fariseii şi-au amintit de această profeţie după moartea lui Isus şi de aceea au pus pază la mormânt (cf. Mt 27,62-66).
La începutul solemn al Vigiliei Pascale am auzit din gura preotului celebrant aceste cuvinte: „Biserica îi cheamă pe fiii săi, răspândiţi în lumea întreagă, să se adune în priveghere şi rugăciune. Dacă vom comemora astfel Paştele Domnului, ascultându-i cuvântul şi celebrându-i tainele sfinte, vom avea speranţa de a fi părtaşi de biruinţa lui asupra morţii”. Iată deci că pentru a intra în lumina Învierii avem nevoie de priveghere şi rugăciune, de ascultarea cuvântului şi de celebrarea Tainelor sfinte. Pe acestea le-am împlinit şi în timpul Postului, dar acum le săvârşim cu inimi reînnoite şi luminate, pentru că „aceasta este sărbătoarea Paştelui, în care este jertfit adevăratul Miel, cu sângele căruia sunt sfinţite sufletele credincioşilor” şi pentru că „Isus Cristos, ridicându-se glorios din mormânt, şi-a revărsat strălucirea asupra neamului omenesc” (Vestirea Solemnă a Învierii). Isus Înviat să binecuvânteze privegherea noastră şi să ne primească rugăciunile.
Ascultând cuvântul lui Dumnezeu, ne amintim ce spune Apostolul neamurilor: „Am fost înmormântaţi împreună cu el prin botez în moartea lui, pentru ca, după cum Cristos a Înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom 6,4). A umbla într-o viaţă nouă înseamnă să stai departe de tot ce se cheamă păcat, căci acesta este „boala şi mormântul sufletului”, cum spune un confrate ierarh şi teolog. Îl citez în continuare: „Prin păcat ni se întunecă vederea cea duhovnicească, ni se micşorează auzul cel lăuntric, ni se tocesc timpanele şi ni se împietreşte inima. Păcatul desfigurează chipul lui Dumnezeu din noi şi ne coboară din ce în ce mai jos”. Să căutăm aşadar nu mormântul sufletului nostru, ci mormântul lui Cristos care ne vorbeşte despre Înviere şi viaţă nouă, despre promisiunea învierii şi a mântuirii noastre. Să nu uităm că suntem fii ai luminii şi ai învierii şi ca atare să ascultăm şi să împlinim cuvintele Apostolului:
„În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, compătimitori, plini de iubire faţă de fraţi, milostivi şi smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici insultă pentru insultă, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea. Într-adevăr, cine vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi ferească limba de la rău şi buzele sale să nu vorbească cu înşelăciune, să evite răul şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmeze” (1Pt 3,8-11).
Celebrând Euharistia şi împărtăşindu-ne, îl primim, ca şi ucenicii de la Emaus, pe Isus cel Înviat, ca să ne fie binecuvântare în marea sărbătoare a Învierii şi cu îndurare să ne ocrotească de orice răutate a păcatului, păstrându-ne mereu uniţi, credincioşi şi preoţi, călugări şi călugăriţe, persoane consacrate şi oameni de bunăvoinţă, în iubirea sa fără margini.
Am amintit de mai multe ori de preoţi, în prima parte a acestor rânduri. Îmi place să-i „văd” sufleteşte stând în toate comunităţile noastre în mijlocul vostru, rugându-se cu voi, predicându-vă, celebrând Sfânta Liturghie pentru voi, bucurându-se de Paşti cu voi toţi. Vă mulţumesc, dragi colegi preoţi, pentru slujirea voastră, iar pe voi toţi, laici şi clerici, călugări şi călugăriţe, persoane consacrate, vă îndemn să-i iubiţi pe preoţii voştri aşa cum sunt, căci şi ei vă iubesc pe voi aşa cum sunteţi.
Tuturor, Sărbători Fericite!
Cristos a Înviat!
Cu binecuvântare
+IOAN ROBU,
Arhiepiscop-Mitropolit de București
În April - 4 - 2010 Ştiri