Luni:

-prima parte

Marti:

-prima parte

-a doua parte

-a treia parte

Miercuri:

-prima parte

-a doua parte

Joi:

-prima parte

-a doua parte

-a treia parte

Vineri:

-prima parte

Sambata

-prima parte

Aceastã activitate a reprezentat o continuare a campusurilor de formare începute în anul 1997 şi este al VI-lea de acest gen. El a urmărit o formare spiritual-umană a unor tineri care doresc sã spunã un DA hotãrât chemãrii lui Isus. Accentul s-a pus pe o formare personală care a urmărit integrarea tinerilor într-o „reţea” de cunoaştere dar şi de colaborare la nivel arhidiecezan.

Campus-ul s-a ghidat dupã motto- ul: „Viitorul este în mâinile noastre!”, tema generală fiind  inspirată din mesajul Sfântului Părinte: „Tineretea voastra constituie o mare bogăţie pentru voi, pentru ceilalţi, pentru Biserică şi pentru lume”.

Tinerii au avut de aprofundat teme precum: cunoaşterea şi dreptatea, fraternitatea şi comunicarea, acţiunea şi misiunea.

Prima temã, moderatã de Claudiu Roznovszky, a avut drept scop descoperirea importanţei cunoaşterii de sine, care permite în cele din urmã deschiderea unei portiţe pentru descoperirea diverselor metode de  cunoaştere mai profundă a grupului parohial.

Un alt invitat al campusului, Bianca Dâscã, le-a vorbit tinerilor despre fraternitate şi comunicare. Astfel, moderatorul a nuanţat că fraternitatea include solidaritatea şi că opusul acestui termen este discriminarea, atât de des întâlnită în zilele noastre. Insã aceastã discriminare are şi un antidot: descoperirea prezenţei lui Isus în fiecare dintre noi. Şi comunicãrii i-a revenit un rol foarte important, întrucãt conform spuselor Biancăi ”Comunicarea este fericire!”. Prin comunicare omul îşi exprimã trãirile, relaţioneazã cu ceilalţi, astfel că animatorul trebuie să se serveascã de acest instrument pentru a deveni o persoanã deschisã şi sociabilã.

Insă, pentru un animator nu este de ajuns doar să vorbeascã ci trebuie să şi acţioneze. Sora Cornelia Pivniceru a accentuat cã acţiunea este mijlocul prin care acesta trebuie sã se facã remarcat, punând în aplicare toate cunoştinţele dobândite putând astfel sã  treacã la fapte. Animatorul nu trebuie să piardă din vedere că are o misiune importantã, aceea fiind de a-I aduce pe tineri la Isus.

Pe parcursul întregii săptămâni a campus-ului tinerii au participat la un program comun de rugăciune (inclusiv Sfânta Liturghie), de masă, de activități formative în grupul mare și în grupuri mici, de activități cultural-recreative, de creativitate, de voluntariat etc. Evident, zilnic, s-a pus un accent aparte și pe formarea vieții spirituale a tănărului.

Tinerii s-au bucurat şi de vizita Înaltpreasfinţitului Ioan Robu, în mijlocul lor, care a fost  încântat să observe numărul mare de participanţi prezenţi, afirmând: “Am ajuns în viitor, pentru că voi sunteți viitorul!”,dat fiind faptul că ei reprezintã viitorul bisericii şi că viitorul le aparţine, aflându-se chiar în mâna lor.

Nici drumeţiile nu au lipsit, participanţii având ocazia sa  urce împreuna pe munte, la Crucea Caraiman, unde părintele Daniel Bulai, responsabil pentru Pastoraţia Tineretului, a celebrat o liturghie specială, tinerii având ocazia de a se simţi mai aproape de Dumnezeu.

Totul a fost minunat… dar adevaratul campus de formare a început sâmbãtã, 10 iulie 2010, odata cu plecarea cursanţilor, la ora 14:00. Ei se vor stradui, ca de acum înainte, să punã în practicã tot ceea ce au învãţat, atât în grupurile parohiale, cât şi în viaţã. Acest traseu este asemenea urcării unui munte: cu urcuşuri şi coborâşuri, dar odatã ajunşi în vârf, satisfacţia este maximã.  Sã parcurgeţi cu grijã acest drum, aşa cã vã urãm MULT SUCCES!

Andreea Imbrișcă

În perioada 5-10 iulie 2010, la Sinaia, pe parcursul Campus-ului de formare pentru animatori, împreună cu 77 de adolescenți și tineri din parohiile Arhidiecezei de București, am avut o experiența unică. Am avut ocazia minunată să ne cunoaștem pe noi înșine și unii pe alții, să comunicăm între noi și să ne angajăm liber în misiunea Bisericii de a răspândi Vestea cea Bună tuturor.

Cuvintele Arhiepiscopului Ioan Robu, rostite în timpul vizitei, în ziua de joi, 8 iulie 2010, vor rămâne un impuls viu și un angajament responsabil pentru toți cei prezenti la campus: „Am ajuns în viitor, pentru că voi sunteți viitorul!”

Lăsând la o parte cuvintele frumoase și de laudă lăsate de participanți la sfârșitul campusului pe un chestionar și chiar trecând dincolo de ecourile pozitive (m-a schimbat total acest campus, voi fi cu adevărat altul, voi face multe în parohia mea, voi fi un exemplu pentru cei de lângă mine etc.) de după campus, voi aduce în prim plan experiența trăită pe munte, vineri, 9 iunie 2010, în care cei mai mulți, dintre cei prezenț, au „citit” drumul frumos al vieții care se împletește minunat cu drumul delicat al vieții de credință.

Dimineața, la ora 8,30 am fixat urcarea muntelui cu minibus-ul până la cota 1400 din Sinaia. (Așa a fost la începutul vieții noastre: a fost fixată o oră! Când a fost mai greu altcineva ne-a purtat și s-a ocupa de noi până când s-a împlinit timpul să vedem frumusețea acestei vieți!)

Ajungând la capătul drumului pe munte, unde minibus-ul s-a oprit pentru că nu putea merge mai departe, am pornit pe potecă urcarea muntelui cu piciorul. A fost dificil până am găsit ritmul pasului comun de a urca până pe platoul Bucegi. Între timp, doi participanți au descoperit că nu au forța necesară de a urca și s-au desprins de grup coborând imediat cu telecabina în Sinaia. (Începând să pășim în viață am descoperit un mod de a trăi… Părinții, biserica, școala ne-au învățat să trăim! Însă ritmul vieții ne este dat de credință! Credința ne ajută să fim prudenți, să fim optimiști, să fim curajoși. Credința ne dă puterea să fim tari, să nu ne oprim și să privim departe!)

Până la prima noastră destinație „Piatra Arsă” am făcut mai multe pauze. În timpul pauzelor grupul se strângea! (În viață până la momentul când descoperi concret ce vei fi, este bine să te oprești des pentru a te întâlni cu Cristos prezent în primul rând în Taina Sfântului Altar și în Cuvântul Sfintei Scripturi…)

După o pauză mai lungă am pornit cu noi forțe spre „Babele” pentru un nou popas, unde era programat și prânzul pe la ora 13.00. Aici am făcut și prima fotografie cu întregul grup pe vârful muntelui. (Viața cere motivații și obiective de ajuns! Atunci este trăită cu entuziasm și bucurie!)

De la „Babele” am plecat spre „Sfinx” la altitudinea de 2216 m. Aici a început un vânt puternic! Norii au început să ne acopere! În fața Sfinxului de 8 m înălțime și 12 m lățime am făcut a doua fotografie de grup. (Când în viață te întâlnești cu momente foarte frumoase apar și încercările, provocările, descurajările…)

Până la acest loc eu am supravegheat grupul din spate! Am vrut să fiu sigur că nimeni nu rămâne în urmă! Din acest moment eu am trecut în fața grupului, am numit doi tineri în spatele lui și ne-am îndreptat spre „Crucea de pe Caraiman”. Norii au devenit tot mai apăsători. Au vărsat și chiciură! Am pășit și pe zăpadă și am ajuns la primul obstacol pe creasta muntelui, la altitudinea de 2325 m, care cerea mare atenție. După ce am trecut cu toții de acest obstacol am făcut iar o pauză și adunându-ne cu toții am pornit cu mult curaj spre „Cruce” deși nu se vedea din cauza ceții. Însă știam că este acolo! (În drumul vieții, acceptând „Crucea” înțelegem cât de importantă este prezența lui Cristos lângă noi și înaintea noastră. Cât de important este să-l urmăm! Atunci când ne învăluie frica, întunericul, vântul,  frigul și avem o credință puternică știm că suntem în siguranță: Isus este cu noi!)

Prin ceață, pe cărăruia îngustă ne îndreptam cu încredere spre „Cruce”. Parcă o căutam! Deși eram foarte aproape nu se putea zări din cauza norilor groși. Ajunși în fața ei, cam la 20 m, am tresăltat cu toții de bucurie: Iată „Crucea”! Se vede „Crucea!” Și am urcat curioși treptele (soclul din beton armat fiind de 7,5 m) pentru a fi cât mai aproape de ea… (În drumul vieții îl căutăm pe Cristos…, și, de fapt întâlnim crucea…, crucea lui și crucea noastră…)

După ce am înconjurat crucea, ca și cum i-am fi spus „bine ai venit în grupul nostru!” sau „bine că te-am întâlnit!”, ne-am mulțumit numai cu atât. Norii erau parcă și mai deși, nu ne lăsau să privim locul unde era amplasată această măreață „Cruce” de 28 m înălțime și 7 m fiecare braț și plasată la o altitudine de 2291 m. (De câte ori, în viață, trecem prim momente grele în care nu știm ce să mai facem, totul pare în zadar. Încercăm să privim și în altă parte, dar totul este limitat… Ne mulțumim doar cu crucea pe care o avem!)

În acest tablou îngust al peisajului ne-am grupat pe treptele „Crucii” și am început celebrarea Sfintei Liturghii, motivul pentru care am parcurs tot acest traseu anevoios. Pe parcursul întregii celebrări am avut sentimentul că suntem pe Muntele Tabor învăluiți în Norul Protector unde Glasul Tatălui răsuna… și unde Vântul sufla cu putere. După proclamarea Cuvântului Divin și spre sfârșitul celebrării Liturgiei Euharistice, în timpul distribuirii Sfintei Împărtășanii norii ne-au părăsit și vântul a încetat. Cerul s-a luminat și ne-a lăsat să privim orizontul în lung și în lat, în sus și în jos, până unde privirea noastră putea să ajungă. După binecuvântarea finală de la Sfânta Liturghie toți am exclamat: Mare este Dumnezeu! Aici, pe munte, la poalele crucii, am făcut a treia și ultima fotografie de grup. (În viață vrem să ajungem cât mai sus pentru a vedea altfel lumea. Pe noi, creștinii, credința ne ajută să vedem „altfel” această lume. Chiar și atunci când numai crucea este lângă noi, dacă participăm activ la lucrarea lui Dumnezeu – la Sfânta Liturghie, ni se deschid ochii interiori pentru a pătrunde în voința lui Dumnezeu, în planul lui, în frumusețea lui! Cu ajutorul credinței îl vedem pe Dumnezeu în splendoarea și măreția sa!)

Ochii tuturor nu se mai despărțeau de priveliștea minunată. Dar timpul trecea. S-a făcut ora 16.00 și la un semnal ne-am adunat și am pornit mai departe. Am format patru grupuri. Fiecare grup a primit misiunea să se roage Sfântul Rozariu și să meargă compact. Se apropia un traseu mai dificil. Ordinea și disciplina interioară erau esențiale. (Viața noastră de credință este ajutată de Sfânta Fecioară Maria. Ea este Mama tinereții noastre. Pe ea am chemat-o în ajutor pentru a fi cu noi pe drumul întoarcerii…)

La „Cabana Caraiman” am făcut o mică pauză. Aici s-a refăcut grupul mare. Pentru că în apropiere era un izvor cu apă, cei mai mulți și-au luat provizii suficiente. Cu noi forțe am pornit la drum. Am ajuns din nou pe platoul Bucegi. Se putea vedea o oarecare oboseală în pasul tuturor dar nimeni nu era descurajat de drumul lung ce ne aștepta… (În viața credinței, Cristos este Apa cea Vie. Fără această Apă nu vom reuși să ajungem la destinație. În timul oboselii devine energie pentru trup și suflet.)

Atunci când ritmul pasului a început să fie puțin accentuat, auzind că este bine să nu ne prindă întunericul prin padure, inevitabilul s-a întâmplat: am greșit traseul. Am luat-o după un indicator care ducea spre „Cantonul jepi”, un traseu complet nou. După un telefon dat unui cunoscător al traseului am revenit pe drumul cel bun. Dar 10 minute dus, 10 minute întors, au creat disconfort. (De câte ori în viață se greșește. Dar la timp, cu ajutorul cuiva, cu multă răbdare poți reveni „pe drumul cel bun”. Răbdarea este esențială!)

Apropiindu-ne de „Complexul sportiv național Piatra Arsă„ au urmat indicatorul „linia albastra între două linii albe” și am început să coborâm spre „Poiana stâna regală”. Prima parte a coborârii a fost mai dificilă. Băieții din spate au cerut o pauză în timpul căreia trei tinere au fost aduse în față. Din acest moment aceste trei tinere au dat ritmul pasului la coborâre. Coborârea a fost destul de ușoară dar fiecare își păstra în taină câte „o mică durere”. Ajunși în „Poiana stâna regală” am făcut o mică pauză. Încă mai era lumină. De aici am pornit pe un drum pe care puteau merge și mașinile și ne-am îndreptat spre drumul care duce spre cota 1400. Pe acest traseu pasul a devenit mult mai vioi. Aici, două persoane au ajuns la capătul puterilor și au coborât până în Sinaia cu o mașină de ocazie. La intrarea grupului în Sinaia era deja întuneric. Pe la ora 22.00 tot grupul a intrat pe poarta campusului. Toți eram obosiți dar plini de bucurie. Experiența a fost unică! (Câte experiențe s-au adunat în această zi de neuitat. Și parcă toate aveau în spate o poveste. O poveste de viață…, dar o poveste trăită cu Dumnezeu!)

Pr. Daniel BULAI

Muntii pot fi un loc incarcat de energie pozitiva, inspiratie si bunatate.

Vara aceasta muntii au reprezentat locul in care s-a desfasurat ”Cursul de formare pentru animatori”. Poate ca titlul va trimite cu gandul la scoala, profesori, stres si agitatie. Dati-mi voie sa va zic ca acest campus nu a cuprins niciunul din elementele mentionate mai sus.

Momentele de formare propriu-zisa au reprezentat clipele in care mi-am putut exprima liber parerile, ascultandu-le si pe ale celorlalti si in cadrul carora am invatat multe lucruri noi. Cand spun: ”am invatat lucruri noi” nu o spun cu acea superficialitate pe care multi ar folosit-o, ci o spun din adancul meu.

Pot admite ca am trait cele mai intense si frumoase momente de rugaciune, in timpul carora am simtit cu adevarat ca Dumnezeu e langa mine.

Liturghia de pe munte a fost (spre rusinea mea, ar spune unii)  printre putinele liturghii la care am fost prezenta cu totul. Aerul curat din varful muntelui ne umplea plamanii purificandu-ne corpul in sincronizare perfecta cu purificarea sufletului.

Am avut noroc sa fiu coordonata de niste animatori minunati de la care am avut ce invata. Eu am facut parte din echipa POC si am avut-o ca si animator pe Piti (Claudia pentru necunoscatori) care a fost exraordinara. Nu in ultimul rand am sa-i mentionez si pe colegii mei, ceilalti adolescenti, alaturi de care am petrecut clipe de neuitat.

Mai am multe de zis dar cred ca ma voi opri aici si voi lasa si altora oportunitatea sa va impartaseasca aceasta experienta. As vrea sa multumesc intregii echipe dar, mai ales, lui Jesus pentru ca mi-a dat  sansa sa particip la acest campus.

Nu uita! Nu iubi majoritar, iubeste individual!!

Numele meu este Petrisor am 17 ani si doresc sa va impartasesc experienta mea la cursul de formare a animatorilor de la Sinaia .

Cursul a fost foarte bine organizat incat ne-a dat sansa fiecaruia in parte sa-si scoata la vedere toate aptitudinile ,fara a se teme de ridicol.

Eu am facut marte din gupa T.O.C si desi am avut un inceput sceptic din cauza nepotrivirilor de caracter am reusit sa devenim un grup unit sub indrumarea atenta a Andreei, animatoarea noastra de exceptie .

T.O.C= Tineri originali catolici, ceea ce chiar ni s-a potrivit, originalitatea fiind punctul nostru forte, tind sa cred ca nu a fost nimic intamplator.

Anul pastoral al tinerilor 2009-2010 se apropie de sfârşit. Aşa cum bine ştiţi, în această vară, anul pastoral va fi încoronat cu un campus de formare pentru viitori responsabili de tineret ce va avea loc în perioada 5-10 iulie 2010 la Sinaia.

Campusul din vara aceasta urmează seria campusurilor începută în 1997 – 1999 – 2001 – 2003 – 2007 şi este al VI-lea de acest gen. El urmăreşte o formare spirituală-umană a unor tineri care își exprimă motivația de a se implica fără rezervă în slujirea Bisericii. Accentul cade pe o formare personală dar se urmăreşte şi integrarea tinerilor într-o „reţea” de cunoaştere şi colaborare la nivel arhidiecezan.

Anul acesta campusul are ca motto cuvintele Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea alese din mesajul adresat tinerilor în Duminica Floriilor 2010: „Viitorul este în mâinile voastre!”. Tema generală este inspirată tot din mesajul Sfântului Părinte: „Tinerețea constituie o mare bogăţie pentru voi, pentru ceilalţi, pentru Biserică şi pentru lume”. Tema va fi aprofundată, având la bază subiectele: 1. dreptatea; 2. fraternitatea; 3. misiunea; 4. pacea.

Date importante:

Locul: Casa de odihnă din Sinaia (lângă Biserica Catolică, în spatele poştei).

Perioada: 5-10 iulie 2010.

Numărul participanţilor: doi adolescenți din fiecare parohie.

Data de înscriere: până pe 19 iunie 2010. Numele și prenumele participanților se va comunica telefonic sau prim e-mail la adresa Centrului Diecezan – Pastorația Tineretului.

Vârsta participanţilor: 15-17 ani.

În program: timp de lucru şi de aprofundare a temei, rugăciune comună dimineaţa şi seara, Sf. Liturghie în fiecare zi, o zi pe munte, activităţi artistice şi recreative, cântece, cele trei mese zilnice servite în comun, dormitul în camere (3-4 tineri în cameră / băieţii separat, fetele separat), viaţă comunitară în timpul zilei (nu se părăseşte campusul şi se participă activ la programul fixat), multă voie bună…

Taxa de participare: 60 lei (se va achita la înscriere).

În bagajul personal: Trusă de igienă personală, prosoape, îmbrăcăminte groasă şi sportivă, o jachetă de ploaie, încălţăminte de urcat pe munte, lenjerie de pat sau sac de dormit, îmbrăcăminte decentă, instrumente de cântat, multă disponibilitate şi veselie etc.

Bagajul nu trebuie să conţină: băuturi alcoolice, aparate radio-casetofoane sau CD etc.

La înscriere: fiecare participant va primi un tricou, un pix, un ecuson, o broşură a campusului.

Toate spre mai marea slavă a lui Dumnezeu!

PROGRAMUL – SINAIA 2010

Luni, 5 iulie 2010 (Deschiderea Campus-ului)

14.00-18.00 – Primirea participanţilor

18.30 – Deschiderea Campus-ului

19.00 – Cina

20.30 – Programul de seară

22.30 – Vespere + parabola serii

23.00 – Noapte bună!

Marţi, 6 iulie 2010 (dreptatea – cunoaşterea)

Miercuri, 7 iulie 2010  (fraternitatea – comunicarea)

Joi, 8 iulie 2010  (misiunea – acţiunea)

7.00 – Bună dimineaţa!

7.45 – Laude

8.00 – Micul dejun

9.00-12.30 – Programul de lucru

13.00 – Prânzul

13.30 – Pauza – Ateliere

15.00-17.30 – Programul de lucru

17.30 – Pregătirea pentru Sf. Liturghie

18.00 – Sf. Liturghie

19.30 – Cina

21.00 – Programul de seară

22.30 – Vespere + parabola serii

23.00 – Noapte bună!

Vineri, 9 iulie 2010 (pacea – viaţa spirituală)

7.00 – Bună dimineaţa!

7.45 – Laude

8.00 – Micul dejun

9.00 – Pe munte…

20.00 – Cina

21.00 – Timp liber

22.00 – Vespere

23.00 – Noapte bună!

Sâmbătă, 19 iulie 2010 (Închiderea Campus-ului)

7.00 – Bună dimineaţa!

7.45 – Laude

8.00 – Micul dejun

9.00 – Verifica

11.00 – Sf. Liturghie

12.30 – Prânzul

14.00 – La revedere!

Ministranţii, intitulaţi apostoli ai lui Cristos, sunt aşteptaţi începând cu ora 10:30, la locul menţionat anterior, sã petreacã o zi deosebitã în compania Arhiepiscopului nostru, Ioan Robu. Începând cu ora 11:00, vor avea prilejul de a conversa cu Pãsorul arhidiecezei, profitând de aceste clipe, pentru a-şi întãri  credinţa,  învãţând a sluji din ce în ce mai bine pe Isus Cristos acolo unde El ni se prezintă în modul cel mai misterios  posibil, la altar, mai exact la Sfânta Liturghie.

Şi cum toţi ministranţii sunt mari prieteni ai lui Isus, sãrbãtoarea nu putea fi completã, fãrã celebrarea Sfintei Liturghii, prezidatã de Arhiepiscopul  Ioan Robu, începând  cu ora 12:00. Este un moment deosebit, având împreunã ocazia de a-i mulţumi lui Isus pentru iubirea  Lui, şi de asemenea de a-i cere harul sã  îşi desfãşoare întotdeauna misiunea cu perseverenţã şi cu angajament deplin.

Şi pentru ca aceastã sãrbãtoare, sã rãmânã vie în amintirile lor, la ora 13:00 aparatul de fotografiat va capta o imagine frumoasã, aducându-le astfel aminte de aceastã întâlnire, ce a avut loc într-o sâmbãtã de mai.

Uite ca am reusit sa ducem la final cea de a 2-a editie a Festivalului Luminii in Bucuresti, Parcul Carol, pe 8 mai intre orele 21-23.

Motto-ul “Redescopera frumusetea lucrurilor marunte” este cu adevarat cel mai potrivit motto pentru acest festival, fiecare cercetas a avut ceva de facut, oricat de mica ar fost munca depusa de ei, impreuna am realizat un eveniment cu adevarat maret. Ceea ce ne bucura este implicarea trecatorilor, au aprins lumanari alaturi de noi, ne-au ajutat la delimitarea spatiilor pentru momentele artistice, au aranjat gulgutele, au luat o gulguta cu lumanarea aprinsa acasa, plus multe alte lucruri marunte dar la fel de importante.

Multumesc trupei de teatru Sigma ART pentru piesa jucata, trupei de animatie A.R.T. Fusion , asociatiei “Chinese Shaolin Kung-Fu” pentru demonstratiile de autoaparare Qin & Tao.
Multumesc de altfel si jandarmilor ca au avut rabdare cu noi pana la sfarsitul programului.

Multe felicitari cercetasilor din centrele A.M.D, P.I.A. Bratianu, ALB, DIMANCESCU, Scoala Europeana Bucuresti, cercetasilor din tara care au venit sa ne dea o mana de ajutor, cat si elevilor din Liceul George Coşbuc, celor de la LumeBuna pentru imbratisarile gratuite, dar mai ales celor care au trecut prin parc pentru a redescoperi frumusetea lucrurilor marunte.
Impreuna am reusit sa realizam ceva frumos, la anul sper sa mai adaugam cate ceva in programul nostru care sa dovedeasca oamenilor ca fiecare lucru marunt facut de fiecare om in parte face aceasta lume mai frumoasa.

*Ceva ce am invatat : daca nu ai un mic ajutor din partea altora, e greu sa realizezi ceva. Asta pot sa o zic pentru ca la programul artistic, de care m-am ocupat , am intampinat o problema…  lipsa curentului electric. Am cautat inca de dimineata posibilitati de a avea sunet in parc, necesar reprezentatiei celor de la A.R.T. Fusion, cat si pentru piesa de teatru.
Dar, la aflarea problemei, cativa dintre cercetasi au alergat si ei dupa solutii, astfel s-a gasit solutia … am tras un cablu de la localul din apropiere si astfel problema a fost rezolvata.

“Redescopera frumusetea lucrurilor marunte” – www.festivalul-luminii.ro www.scout-amd.ro/festivalul-luminii/

ProTV- http://stirileprotv.ro/exclusiv/timp_liber/cercetasii-au-aprins-un-festival-de-lumini-in-bucuresti.html
Antena 1 – http://observator.antena1.ro/eveniment/Lumina-si-speranta-in-parcul-Carol_10452.html

* mai multumesc si celor de la amdoar18ani.ro

7000 de lumanari, teatru (Sigma), demonstratii arte martiale, jonglerii cu foc (ART Fusion), mini-concert (Concordia).

Sâmbătă, 24 aprilie 2010, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, s-a întâlnit cu tinerii din arhidieceza pe care o păstoreşte în Catedrala Mitropolitană „Sf. Iosif”. Programul întâlnirii care a avut ca temă „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10,17) a început la ora 10 când toţi tinerii s-au adunat în Catedrală pentru ca la ora 10.30 să întâmpine Crucea împreună cu Păstorul Arhidiecezei de Bucureşti.

După momentul întâmpinării Crucii a urmat citirea textului evanghelic după care ÎPS Ioan a ţinut obişnuita cateheză. În cadrul ei a vorbit despre ce trebuie să facă creştinul de astăzi pentru ca să moştenească viaţa veşnică. Catehezei Arhiepiscopului i-a urmat un set de întrebări din partea tinerilor, întrebări despre viaţa de tânăr, despre vocaţie, despre cum trebuie trăită credinţa catolică în ziua de astăzi.

Tinerii care au fost prezenţi la întâlnirea cu Păstorul Arhidiecezei au fost însoţiţi în călătoria lor spre Catedrala din Bucureşti de preoţii din parohiile lor. La sfârşitul catehezei şi al întrebărilor, preoţii au concelebrat împreună cu ÎPS Ioan Sfânta Liturghie ca mulţumire pentru darul întâlnirii şi ca manifestare a credinţei, a dragostei, a speranţei şi a unităţii cu întreaga Sfântă Biserică a lui Cristos.

Pentru că mâine, 25 aprilie 2010, în întreaga Biserică Catolică se sărbătoreşte Cea de a XLVII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii şi Duminica Bunului Păstor, la omilie Arhiepiscopul a subliniat necesitatea curajului din viaţa tânărului de astăzi de a rămâne totdeauna fidel credinţei pe care a primit-o, de a o apără toată viaţa şi în viaţa sa prin exemplul său şi de a nu rătăci niciodată de la calea pe care Biserica i-o arată: Isus, Păstorul cel Bun.

Întâlnirea s-a încheiat în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Tereza” unde tinerii au susţinut un montaj cultural-artistic. Pe toată perioada programului a fost prezent grupul de tineri „Suflet tânăr” care prin instrumentele şi vocile lor au ridicat inimile celor prezenţi în Catedrală mai aproape de Isus, Bunul Păstor.

(sursa: www.arcb.ro)