Metoda se refera la modul,procedeul folosit in scopul prezentarii unei teme,a unui subiect catehetic.
Metoda de animare reprezinta modul organizat,sistematic,de lucru.
Tehnica reprezinta totalitatea instrumentelor si procedeelor de lucru,cu ajutorul carora se executa o lucrare.
Tehnica de animare consta in totalitatea instrumentelor,aparatelor,a materialelor de care un animator se foloseste in activitatea sa.

Metodele si tehnicile clasice :

Metoda obisnuita
Preotul prezinta tema,pe care a pregatit-o singur,in fata grupului.Tema a fost fie aleasa de preot,fie sugerata de tineri.La sfarsitul prezentarii subiectului,se incep discutii libere in grupul mare.In final,se va ajunge la o concluzie comuna.De asemenea,pentru a inlatura monotonia,se poate interveni cu un cantec.

Metoda invitatiilor
Fie parintele,fie animatorii,invita la intalnirea cu tineretul o persoana care este specialista intr-un anumit domenieu care prezinta interes pentru tineri :de exemplu,un profesor,un preot din alta parohie,un actor,o mama,etc.Invitatul este instiintat din timp cu privire la subiectul ceare urmeaza sa-l dezbata la intalnire.Pentru buna desfasurare a unei intaniri folosind aceasta medoda,sa nu se uite obiectivul clar propus de preot si tineri.

Tehnica televizorului
Este o tehnica buna,daca este calculat bine timpul acordat acesteia.Imaginea are un rol important in asimilarea si aprofundarea subiectului urmarit.In general,e bine de urmarit pe caseta video numai  o parte dintr-un film,montaj,piesa de teatru,etc,care sa provoace o discutie spontana,avand in vedere subiectul respectiv.
Aceasta tehnica poate cuprinde si vizionarea de filme spirituale intregi.

Tehnica plansei
Reuseste sa atinga un rezultat deosebit in asimilarea subiectului respectiv.Aceasta tehnica se imparte in doua :prima ar fi pregatirea plansei din timp,iar a doua aceea a plansei facute in timpul intalnirii.
Prima varianta :intr-o intalnire precedenta, se deseneaza pe un carton mare anumite imagini,tabele etc,care pot sugera subiectul ce urmeaza a fi disutat. La intalnire,unul din animatori prezinta ceea ce se afla pe carton,lasand astfel ,prin anumite intrebari,sa se ajunga la subiectul ascuns in imaginile sau cuvintele respective.
A doua varianta este mult mai eficienta.Pe un carton,parintele sau unul dintre animatori,in timp ce prezinta subiectul,se foloseste de plansa,exact ca de o tabla scolara,schitand imagini sugestive.Aceasta tehnica a plansei este foarte complexa si depinde de imaginatia celui care o pune in practica.

Metoda Palariilor ganditoare

Scopul: Incurajarea participantilor sa ia in consideratie oi alte puncte de vedere, diferite de cele specifice lor.
Fiecare palarie ganditoare are un mod propriu de a gandi oi a se raporta la situatiile propuse.

Palaria alba: gandeste ca o foaie alba, neutra oi purtatoare de informatii!
Rolul ei este cel al povestitorului oi reda pe scurt continutul.

Palaria rosie: exprima-ti emotiile, temerile, sentimentele fara a te justifica!
Rolul pe care îl joaca este cel al psihologului si isi exprima deschis sentimentele fata de persoanele intalnite.

Palaria neagra: judeca critic; gandeste logic, chiar negativ! Atentioneaza asupra a ceea ce nu poate  fi facut, e nonprofitabil, riscant sau periculos!
Ea este criticul care aprecieaza lucrurile intr-un mod negativ.

Palaria galbena: gandeste optimist, logic oi pozitiv! Exploreaza toate beneficiile oi posibilitatile!
Sarcina ei este de a pune în valoare gandirea pozitiva, constructiva si de a crea finalul.

Palaria verde: creaza noi optiuni, variante, metode, idei  oi da frau liber imaginatiei!
Rolul ei este cel al ganditorului, care ofera solutii alternative.

Palaria albastra: controleaza oi organizeaza actiunea, supervizeaza, sistematizeaza concluziile, comenteaza dirijeaza oi conduce catre pasul urmator.
Ea este liderul oi cea care detine controlul activitatii desfasurate.

Fiecare participant va juca rolul impus de palaria care ii corespunde.

Metoda bulgarelui de zapada

Scopul: Impletirea activitatii individuale cu cea desfasurata in cadrul grupelor.
Etape:
1. Faza introductiva – Prezentarea temei.
2. Faza lucrului individual – Elevii lucreaza individual 5 minute, timp în care isi noteaza întrebarile legate de subiect.
3. Faza lucrului în perechi – Discutarea rezultatelor la care a ajuns fiecare. Se gasesc raspunsuri la intrebarile individuale ale colegilor.
4. Faza reuniunii în grupe mai mari – Din perechile formate anterior se alcatuiesc grupe mai mari. În aceasta formula se va dezbate mai complex tema.
5. Faza raportarii solutiilor în colectiv – Toti participantii, împreuna, discuta propunerile formulate la faza anterioara.
6. Faza decizionala – Se alege situa?ia finala si se stabilesc concluziile.  Animatorul  realizeaza feed-back-ul, exprimandu-si propria opinie cu privire la concluzie.

Metoda Frisco

Scopul: Interpretarea din partea participantilor a unui rol specific, abordand astfel o problema din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui sa joace, fiecare, pe rand, rolul conservatorului, rolul exuberantului, rolul pesimistului oi rolul optimistului.
Etape:
1. Etapa punerii problemei: Animatorul sau participantii la cateheza propun o tema spre a fi analizata.
2. Etapa organizarii grupului: Se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul,
pesimistul, optimistul oi cei care le vor interpreta.
3. Etapa dezbaterii colective: Fiecare interpreteaza rolul ales si-si sustine punctul de
vedere în acord cu acesta.
4. Etapa sistematizarii ideilor propuse si a concluzionarii asupra solutiilor gasite.
4. Imagini sugestive
Avantaj: Se poate adapta foarte bine cu intreaga tema abordata.
Etape:
1. Pregatirea metodei: Inainte de a incepe ora de cateheza, animatorul trebuie sa caute sau sa creeze singur cateva imagini care sa ghideze discutiile pe marginea temei propuse.
2. Desfasurarea metodei: Animatorul prezinta tema. Apoi se impart tinerii in grupuri si  se discuta pe baza imaginilor. La final se prezinta concluziile in grupul mare.
Atentie!
Este bine ca animatorul sa pregateasca cateva intrebari pe baza imaginilor, care sa mentina discutia in cadrul temei abordate.

Metoda RAI

Scopul:  Fixarea oi sistematizarea cunostintelor, cat si verificarea fixarii acestora.
Ea urmareste realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi usoare, de la un participant la altul.
Participantul care arunca mingea trebuie sa formuleze o întrebare legata de tema abordata. Cel care prinde mingea raspunde la întrebare, apoi o arunca mai departe altui adolescent, punand o noua intrebare. Cine nu stie raspunsul iese din joc, la fel ca si cel care este descoperit ca nu cunoaste raspunsul la propria intrebare.

Jocul de rol
(grup mic, max. 10 persoane)

Descriere: Doua sau mai multe persoane joaca roluri intr-un scenariu prestabilit

Scopul: Ofera participantilor posibilitatea de a “se pune in pielea” altcuiva (sa exploreze cum se poate simti si actiona daca este în situatia altcuiva) si totodata le permite acestora sa constientizeze consecintele anumitor comportamente asupra celorlalti si asupra grupului.

Atentie!

“        Poate fi si spontan, nu e nevoie
de un scenariu prestabilit (personaje
bine descrise oi legaturi între ele).
E suficient sa se dea doar sarcina
jocului si “actorii” sa interpreteze liber.
Aten?ie! Aceasta varianta se va aplica
doar în grupuri care deja se cunosc
foarte bine oi în care se poate da feedback
persoanei în cauza fara a naste resentimente.

“        Formatorii trebuie sa aiba clar în vedere
scopul jocului de rol, unde vrea sa ajunga cu discutia de dupa.

“        Observatorii sa fie instruiti sa ofere feedback personajelor oi nu persoanelor care interpreteaza

“        Actorii trebuie sa-si inteleaga foarte bine rolul pentru ca scena sa aiba succes si observatiile sa fie concrete.

Etape:

1.        Pregatiti actorii astfel incat sa-si in?eleaga rolurile si situatia
2.        Aranjati ambianta, explicand si audientei ce implica situatia
3.        Dati observatorilor instructiuni clare legate de ce urmeaza sa observe
4.        Asistati jocul de rol
5.        Multumiti actorilor oi scoateti-i din rol
6.        Întrebati actorii cum s-au simtit jucand acel rol
7.        Rugati observatorii sa-si prezinte notitele
8.        Discutati diversele observatii ce s-au facut fata de ceea ce s-a intamplat
9.        Intrebati participantii ce au invatat din acest exercitiu si formulati principii
10.        Intrebati participantii ce legatura exista intre situatia jucata si realitate
11.        Formulati concluzia

EXEMPLE DE TEME de cateheza carora le puteti aplica aceasta metoda:

“        Discriminarea (identificati tipologii de oameni cu diferite probleme-handicap, lipsa parintilor, situatie materiala precara, obezitate, culoarea pielii etc). În functie de interactiunile dintre personaje se vor discuta aspecte legate de discriminare în grupuri

“        Munca de echipa (actorii primesc o sarcina imaginara sau concreta -de confectionat ceva- si sunt lasati sa lucreze sub observatia auditoriului. Se discuta felul in care au dus la bun sfarsit sau nu sarcina si de ce s-a ajuns la rezultatul respectiv)

“        Luarea deciziilor în grup (actorilor li se cere sa ia o decizie într-o privinta si trebuie sa ajunga la o decizie finala)

“        Rezolvarea conflictelor (actorii au o disputa pe o tema si se observa comportamentul in acest proces de rezolvre a unui conflict)