Un pluguşor pentru anul care vine,

Ca tinerilor să le fie mult mai bine!

Pluguşor

Aho, aho, tineri şi fraţi,

Staţi puţin şi nu plecaţi,

Lângă mine v-adunaţi

Şi cuvântul mi-ascultaţi:

E cuvânt rostit mai rar

Chiar de nu-i de la altar.

Vreau ca toţi să îl asculte

Ca să-nveţe cât mai multe.

Căci în anu’ ce a trecut

Un mare volum a apărut.

Gândiţi-vă toţi la o carte

Scrisă-n acest an cu fapte

Cu gândul şi cu cuvântul,

Cu neglijenţa care e ca vântul!

În loc de titlu cum s-ar cere,

Sau o bogată introducere

Pun „o cruce” care s-ajute

Pe tot omul ca să lupte.

Şi n-aş scrie nici prea multe…

Cu un lux de amănunte…

Doar vreau simplu s-amintesc

Că-n tot locul creştinesc

Crucea pe care Isus a murit

Arătându-ne că mult ne-a iubit,

Nu trebuie nici-cum uitată

Ci merită, să fie îmbrăţişată.

Şi cum „unii” o neglijează,

Tu, tânăr, creştin de bază,

Fii exemplu prin cinstire

Pentru-ntreaga omenire.

Lumea, cu „umbra” ce este-n ea,

Îţi ascunde, subtil, crucea!

Dar tu, în anul care vine

Ia aminte: ţine-te de cruce bine,

Ca să ai mereu putere,

Să dai sens, chiar, la durere.

Acum, aş merege mai departe

Să caut în imaginara-mi carte

Primul capitol ce face lumină

În sufletul fără o viaţă senină.

Şi-am găsit cuvinte-ngroşate

Scrise de unii…, pe furiş lăsate:

„Cu mască şi fără mască” – de vrei

Ai tot subiectul, bogat, despre ei.

Citind în tăcere doar câteva rânduri

Rămân uimit, pierdut în gânduri…

Şi cu privirea aruncată în zare,

Imediat, mi-am pus o-ntrebare:

Unde-i frumuseţea din viaţă

Cu-atâţia artişti cu masca pe faţă?

Atunci un răspuns singuratic,

Ca şi un sfat simplu şi practic

S-a ivit şi vreau să spun tuturora

Că acum, la sfârţit de an este ora:

Curaj, aruncă masca odată,

Bucură-te, de viaţă binecuvântată!

Şi-am răsfoit în taină, în carte,

Un nou capitol: „timp şi libertate”.

Apoi, pentru a-nţelege mai bine

Am luat acest material cu mine,

La o-ntâlnire de duminică seara

Ca tinerii să-mi ridice povara.

Am discutat despre timpul lor…

Şi-am găsit secretul cuvintelor:

Timpul este preţios şi sfânt

Dar sunt mulţi ce-l pierd în vânt.

Nu-l preţuiesc ca pe un frate!

Zboară lent şi „pierd trenul” în toate.

Alţii preferă, într-una să se distreze

Şi-aşa, mâine n-au ce să lucreze.

Unii chiar, mai şmecheri, spun:

Las-o baltă…, eşti mai bun!

Noi suntem liberi, în putere

Să ne trăim viaţa – ce plăcere!

Fără cuvinte, aproape-nmărmurit

Am schiţat un gest: „nu-i de tocmit!”

Timpul şi libertatea – daruri cereşti

Prin credinţă poţi să le împărtăşeşti.

Eu, preot, smerit al lui Isus

Îţi spun: dacă vrei s-ajungi „mai sus”

La anu’ ai grijă de libertate

Trăieşte timpul, cu responsabilitate.

Când nu ştii unde să mai mergi:

Caută o biserică ca să te reculegi!

Participă duminica la Liturghie

Fă-ţi din asta: lege pe vecie!

Şi-atunci când nu ştii ce să mai faci:

Roagă-te, cu Cristos ca să te-npaci!

Sacramentele să le frecventezi

Comori în suflet ai să păstrezi!

În altă zi de dimineaţă,

Când totul e trezit la viaţă

Deschid splendoarea de carte

La un capitol, să spun, mai aparte.

Purta ca titlu, scris în auriu

„Sufletul curat este frumos şi viu!”

Fraze după fraze uşor citesc,

Sufletul simt că mi-l îmbogăţesc.

Admir cum prin viaţa ce trece

Sunt şi mulţi cu sufletul ce-ntrece

Virtuoşii, sfinţi din calendare

Ridicaţi la cinste pe sfintele altare.

Cum adevărul şi dreptatea

Au ca rezultat: bucuria, pacea.

Cum dragostea şi armonia

Clădesc cu cinste familia.

Cum blândeţea şi smerenia

Alimentează tainic „vocaţia”.

Ce să mai spun de viaţa ordonată

A atâtor tineri ce este, parcă, uitată.

Aş vrea ca-n anul în care păşim

Şi voi… şi alţii să spună: „voim!,

Conştiinţa omenirii să fie marcată

De Cristos, Omul nou şi fără pată”.

În concluzie aş face o urare

Pentru anul care-apare:

Credinţa să nu lipsească,

Viaţa din ea să se hrănească!

S-aveţi mereu un suflet bun

Alimentat, acum, de Crăciun.

Să lăsaţi ca moştenire

O credinţă tare, plină de iubire.

Speranţa nicicând să nu se stingă,

Iar “răul” de voi să nu se-atingă.

Virtutea să vă stea mereu în faţă,

Cristos să vă dea zilnic povaţă.

Să fiţi sinceri şi dispuşi,

Să lucraţi „fără mănuşi”,

S-aveţi fruntea zilnic senină,

Şi ochii plini de lumină.

Inima transparentă, bună

Să vă fie-n veci cunună.

Iar Domnul cu a sa binecuvântare

Să vă-ntărească-n lupta mare.

Şi acum că aţi răbdat,

Să citiţi ce-am adunat,

În cartea scrisă de voi…

Chiar de-i lipsită de foi.

Daţi ecou avântului,

Să zboare prin unda vântului,

Toate gândurile apăsătoare

Ce-au ieşit, acum, la soare.

Şi s-aud din zări senine

Gânduri bune, numai bine! 

De aceea „mult stimaţi”        

Ia strigaţi şi nu mai staţi

Să se-audă-n depărtare

Frumoasa noastră urare:

La mulţi ani cu sănătate

Numai har şi spor în toate!

Pr. Daniel BULAI